http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ie-duhovnicie/
Psihiatria pastorala tinde sa patrunda in acele
sfere ale vietii duhovnicesti care nu sunt calificate drept „pacat”, dar se „invecineaza” cu el sau il „imping” pe bolnav la pacat. De pilda, anxietatea (daca aceasta este un simptom) nu reprezintă un pacat, si totusi poate genera la om consecinte grave. Ca rezultat al bolii psihice, sufletul omenesc parca se acopera cu o „ceata”, care trebuie risipita.
Un astfel de suflet pierde, cum bine observa un preot, drumul spre Dumnezeu.
Vointa omului slabeste. Povetele pastorale sunt
premature, fiindca nu pot fi receptate in mod adecvat de catre suferind.
Tratarea unor asemenea suferinte prin mijloace exclusiv ascetice nu este totdeauna justificata.
Aici poate fi loc si pentru ajutorul dat de psihiatru. Este bine daca in parohie exista un medic ortodox. In atare caz, preotul se poate folosi de ajutorul lui.
Cunostintele de psihiatrie sunt bune si pentru duhovnic, in asemenea cazuri, psihiatria nu contravine pastoratiei, ci tinde s-o imbogateasca cu anumite informatii.
Sarcina preotului este de a-i insufla celui indrumat rabdare si smerenie, de a se ruga pentru el.
Sarcina doctorului este aceea de a trata, nadajduind in ajutorul lui Dumnezeu, tulburarile sufletesti folosindu-se de metodele medicinei contemporane.
Psihiatrul-psihoterapeut, actionand asupra vointei omului, asupra ratiunii si a emotiilor lui, il ajuta sa invinga boala sau urmarile ei.
El incearca sa indeparteze simptomele si sindroamele patologice manifestate ca tulburari ale sistemului nervos central, cum ar fi depresia, anxietatea, astenia etc,
aparute nu in urma ispitei vrajmasului, ci din cauze biologice si ereditare.
Dupa insanatosirea sa (cand aceasta este posibila), omul se intoarce la starea normala. El poate privi cu luciditate viata si pe sine insusi, poate merge la biserica, se poate ruga, poate lucra spre binele familiei si al societatii.
Pe masura insanatosirii bolnavului, ponderea ajutorului psihiatric se va diminua, iar cea a ajutorului duhovnicesc va creste. Bineinteles, cele spuse mai sus nu pot descrie decat schematic un domeniu atat de complex cum este psihiatria pastorala.
In lucrarea indrumarii duhovnicesti a enoriasilor bolnavi psihic, preotul trebuie sa-si aduca aminte ca la omul credincios boala se impleteste strans cu religiozitatea lui.
Chiar daca sufletul este bolnav, el crede si nazuieste catre Ziditor.
In aceste cazuri tulburarile psihice au o serie de particularitati. De exemplu, in vremea depresiilor, la bolnavi se observa adeseori
urmatoarele semne: obsesia parasirii de catre Dumnezeu, deznadajduirea de mantuire, descurajarea profunda.
Daca aceasta stare sufleteasca tine mai mult de o jumatate de luna, fara sa treaca dupa rugaciune si dupa Sfintele Taine,
avem temei sa presupunem prezenta unei boli psihice, si in atare situatii ajutorul psihiatrului este foarte potrivit.
Sa mai dau un exemplu. In psihiatrie exista un diagnostic, numit
„[psihoza] religioasa“. El este pus pe baza datelor care atesta tulburari specifice de gandire. Manifestarile [psihozei] religioase sunt diverse. In unele cazuri, ea arata ca un refuz al obligatiilor sociale. In altele, se prezinta ca neglijare a igienei, postire si alte nevointe peste masura, fara binecuvantarea duhovnicului etc. Starile acestea se deosebesc de inselare sau de ratacirea si lipsa de experienta duhovniceasca si printr-o serie de alte manifestari, care le pun in aceeasi grupa cu alte boli psihice.
Preotul trebuie sa-si dea seama unde este pacat si unde este boala. De asta depind numeroase particularitati ale ingrijirii sufletului.
Din pacate, unii clerici si-au format parerea ca ajutorul psihiatric este lipsit de finalitate. Bolile sufletesti sunt receptate de ei fie ca rezultat al lucrarii duhului rau, fie ca urmare a vatamarii sufletului de catre pacat. Și atat.
Experienta arata ca asemenea concluzii ale pastorilor nu imbunatatesc starea psihica a bolnavilor pastoriti. Cateodata vezi cum unii dintre ei se chinuiesc, sufera de pe urma bolii, dar ocolesc de la o posta cabinetul psihiatrului, chiar daca acesta este ortodox.
Inteleg ca psihiatria este vazuta intr-un mod aparte. Lumea isi aminteste vremurile recente, cand
conducatorii comunisti ai statului incercau sa foloseasca psihiatria ca instrument politic pentru inabusirea libertatii de gandire. Asta s-a intamplat, nimic de zis. Vreau sa arat totusi, doua lucruri care, dupa parerea mea, sunt indiscutabile.
Primul este prezenta bolilor sufletesti (psihice).
Al doilea este ca majoritatea colegilor mei se straduiesc sa-si indeplineasca cum se cuvine obligatiile profesionale.
De altfel,
legea privitoare la psihiatrie garanteaza libertatile religioase ale bolnavilor psihic. Chiar si psihiatrii se schimba. Astazi intre ei se gasesc din ce in ce mai multi oameni credinciosi.
Odata a venit la consultatie o femeie bolnava, care vreme indelungata nu se putuse hotari daca este cazul sa se adreseze unui psihiatru. Aceasta situatie a si facut-o sa-i scrie staretului arhimandrit Chiril (Pavlov) Unul dintre cei mai cunoscuti Batrani ai Rusiei actuale, duhovnicul Sanctitatii Sale Alexie al II-lea (n. tr.).
Dupa spusele femeii, Parintele i-a raspuns:
„Va puteti adresa unui psihiatru, dar trebuie sa va rugati ca Domnul, daca este voia Lui cea sfanta, sa va tamaduiasca boala prin medic“.
Știu ca si alti duhovnici cu experienta au binecuvantat tratamentul la psihiatru.