Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Îmi imaginez că, deși sînt persoane care ar vrea să participe la niște ședințe, nu prea sînt bani pentru așa ceva la noi.
|
Într-adevăr, nu se găsesc bani.
Veniturile, câte sunt (și sunt mici sau cu totul meschine în majoritatea familiilor din România de azi), se topesc repede pe întreținere și celelalte ale casei, hrană, haine, băutură, țigări, prezervative, laptop și accesorii, automobil și accesorii, amantă și accesorii, excursii (în afara țării) și accesorii, mobilă, decorațiuni interioare, ghiuluri, silicoane, dantură de porțelan și implant, cruce de marmură și accesorii, bilete la meciurile de fotbal, la spectacole de teatru-revistă-film-operă-operetă, cluburi de înnot-arte marțiale-pictură-modeling-dans de societate-teatru-fengshui-yoga-artăfotografică-alpinism (cu/fără parapantă), bairamuri, nunți, botezuri (a se citi chiolhanuri) și alte variate "shoping-uri".
De unde să mai rămână (timp, energie, dispoziție și) bani și pentru cercetarea celor dinlăuntru?
Și apoi, nu-i așa? Fiecare știe cum s-o facă, doar e expert și are putere, pe gratis. Ce-i mai trebuie intermediari?...
P.S. Din câte cunosc pe piața bucureșteană (în alte orașe nu cunosc), prețul unei ședințe variază, în limite rezonabile și funcție de posibilitățile clientului (în situații de excepție, pentru un anumit tip de probleme - de pildă un șomer aflat în stare depresivă accentuată și care, evident, nu are bani să treacă strada - mulți psihoterapeuți lucrează și "pe datorie" sau chiar gratuit - însă nu aceasta e regula de bază, serviciul e normal să fie plătit ca orice alt serviciu), fiind cu mult mai mic decât o noapte la terasă sau decât un chiolhan sau decât silicoanele și dantura de inox, ori excursia în Grecia, Honolulu ori Stambul, nașterea sub apă etc.etc.....
Chiar crezi că e vorba de bani? Sau, mai degrabă, de altceva/altcineva....