Pe mine m-ar interesa,daca se poate,sa spui ceva Ioane despre relatia preot-psiholog in cazul unui pacient cu tulburari severe,chiar extreme.In general lumea medicala este putin dispusa la diagnostice biblice de tipul demonizarii si m-ar interesa cum vezi tu colaborarea intre cei doi in situatii dificile.Pot lucra simultan sau este fiecare cu partea lui in continuarea celuilalt si daca pot lucra impreuna cum ar arata o astfel de colaborare,caror reguli se supune.Si care este situatia la ora actuala,in lumea medicala romaneasca,daca stii cumva,pe astfel de subiecte.In cazul unor manifestari grave psihologul,deotologic vorbind,trebuie sa recomande un psihiatru obligatoriu,sau un medic,sau poate recomanda simultan o indrumare spre partea spirituala?Ma gandesc ca nu orice pacient ar fi de acord.Mi-se pare cumva un raport dificil datorita,in zilele noastre,unei separatii aproape nete intre credinta si stiinta.Multumesc pt clarificari! :)