[cezar_ioan]

În prealabil postat de Adriann

De ce sa nu fie? Omul credincios atribuie creatia lui Dumnezeu, ateul o atribuie unui asa-numit "Big Bang".

Nu, prietene.
Omul fără Dumnezeu este cel ce atribuie. Altceva nu poate/nu voieşte. Conexează, de ici până colo, de la un gând la alt gând, de la o părere la alta, din presupunere în presupunere. Şi numeşte asta cunoaştere...
Omul credincios nu atribuie. Ci consacră. Din Mila Domnului, Duhul Sfânt insuflă mintea şi inima omului către unele deosebiri inechivoce; către toate cele de folos pentru cunoştinţă, pentru simţire, pentru voire - toate întru mântuire. Cum face aceasta? Prin participarea omului. La toate cele creştineşti: rugăciune cu lacrimi de căinţă (că-şi vede omul prostia şi nebunia, păcătoşenia şi toate tendinţele firii căzute), lectura cărţilor ziditoare de suflet, participarea la slujbele Bisericii, spovedanie etc.

Cugetă, de voieşti: nu e adevăr experimentat pe pământ care să nu fi fost mai întâi revelat de Dumnezeu.
Pentru fiecare gând adevărat, bun şi frumos pe pământ, obârşia e în Cer.
Restul gândurilor? Copilării, în cel mai bun caz.

Dumnezeu să te ocrotească şi să te înveţe să-L cunoşti şi să-L iubeşti!