Poate nu toate astea, însă cu siguranță mai mult de atât.

P.S. Nu deznădăjdui, soră. Oricât de importantă ar fi familia (și este), lipsa ei nu înseamnă moarte. E cruce de dus; unii o au pe cea a singurătății, alții o au pe a familiei. Sunt atâția căsătoriți care suferă și ar dori mai degrabă să fi rămas singuri, închipuindu-și că ar fi fost fericiți. De asta spun că fericirea nu ține de a fi sau a nu fi căsătorit, ci de a fi cu Hristos și în singurătate, și în căsnicie.
Iar dacă El pare departe și că nu te ajută și nu te mângâie, caută-L și-L vei găsi sau deschide-i și va intra. Numai să te hotărăști pentru asta și chiar să-L dorești, și vei găsi curând și calea.