Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
De acord, Cătălin, dar aș vrea să completez:
Este important să nu fim niciodată mulțumiți cu starea mediocră în care ne aflăm; să nu ne culcăm pe o ureche împlinind parțial poruncile Domnului, pentru că, după cum scrie la Apocalipsă, pe cei căldicei „îi scuipă afară”. Iar împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila (silindu-ne) sau cu asalt. Este o luptă ce nu are final până murim. Trebuie mereu să dorim să creștem, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, să ne sfințim.
Părinții avertizează în multe feluri: Cui i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă. Calea creștină este urcuș continuu, nu mers pe loc drept; cere efort și o încordare permanentă a duhului.
Părintele Cleopa spunea că vor fi mântuiți, într-adevăr, nu doar cei desăvârșiți, ci toți cei care vor fi aflați pe Cale, cei care vor fi găsiți luptându-se cu păcatul.
|
Exista o alunecare de stanga si una de dreapta. cea de dreapta inseamna a face peste masura, exagerat. Adica a posti prea mult, a priveghea prea mult, etc. Tot parintele Celopa spunea despre asta ca daca incarci caruta prea mult o va lua la vale si o vei scapa din mana. Asadar nu trebuie incarcata caruta mai mult, ci largit carul.
Spun parintii ca totul se da in functie de smerenie si smerenia se arata in primul rand prin ascultarea de invatatura Mantuitorului, a sfintilor si Bisericii. Asta e cel mai mic pas si primul. Si Arie se spune ca era un mare rugator, postitor si traitor, deci doar acestea nu duc la nimic daca nu sunt completate si cu restul.