[Decebal]

În prealabil postat de N.Priceputu

Iar Cătălin, prin citatele pe care le-a adus, nu arată că există în iad loc fără chinuri (sau durere), ci doar că acestea sunt relative. Ele sprijină, de fapt, afirmațiile lui Decebal.

Evident că le sprijină, numai că el ori nu vede ori se face că nu vede.

De altfel poziţia a lui cătălin2 este pur şi simplu absurdă şi aberantă. Numai dacă stai să te gândeşti cum foarte mare parte a omenirii este condamnată de cătălin2 (nu neapărat şi de Dumnezeu, că Dumnezeu are căile şi judecăţile Lui, nu pe cele limitate şi torţionare ale lui cătălin2) pentru faptul că nu au fost botezaţi în BO; dacă nu au fost botezaţi, este clar că e vina lor că nu au căutat adevărul, de parcă în viaţa asta oamenii nu sunt preocupaţi cu multe alte lucruri până să ajungă să se ocupe de adevăr. Dacă mai ţinem cont că viaţa pe care o au acele suflete este dată de la Dumnezeu, sau cel puţin aşa susţine învăţătura ortodoxă, atunci nu putem decât să ajungem la concluzia că Bunul Dumnezeu este în fapt autorul de facto al condamnării la iad a acelora despre care discutam. Mai mult, pe lângă culpa care de-acum îi revine în modul cel mai clar lui Dumnezeu, ea mai este împărtăşită şi de BO pentru că nu a oferit acelor oameni posibilitatea mântuirii; după cum vezi, toată povestioara lui Cătălin, care nu este ortodoxă decât după "logica" lui, este cusută cu foarte multă aţă albă, şi practic constă în:

condamnarea tuturor oamenilor din afara Bisericii Ortodoxe pe nişte criterii arbitrare, mulţi dintre ei neavând culpă pentru că nu s-au născut din părinţi ortodocşi ori neavând în mod obiectiv cum să ajungă la Ortodoxie pentru simplul fapt că nu aud şi nu au auzit de ea poate niciodată;

culpa care îi revine practic lui Dumnezeu, Bunul Dumnezeu devenind de fapt, după logica lui Cătălin, un creator sadic şi mizantrop care dă viaţă unor făpturi ale Sale pentru ca în scurt timp să le bage în iad pentru că aşa i se pare lui Cătălin că ar sta lucrurile;

mai punem la socoteală că atâţia slujitori ai lui Hristos vor merge în iad pentru simplul fapt că nu au intrat în iconomia lui Cătălin.

Ceea ce se poate concluziona este că Dumnezeul lui Cătălin cam este confecţionat după chipul şi asemănarea lui (a lui Cătălin), domnul Cătălin prezentând o ipoteză (presupusă de el ca fiind ortodoxă, creştină) nerevelată şi iraţională, cu foarte mult absurdităţi şi lipsuri, cu foarte mult arbitrariu, cu foarte multe condamnări la iad şi la întuneric veşnic arbitrare, fără dreaptă judecată ci după judecata torţionară, sadică, răzbunătoare (în mod arbitrar) şi mizantropă a domnului Cătălin. Bunul Dumnezeu este deci, prin prisma învăţăturilor domnului Cătălin, un mic călău sadic, aspru, iute la mânie, foarte încrâncenat, nedrept pedepsitor şi degrab vărsătoriu de sânge nevinovat.