Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Urmărind discuția voastră am înțeles așa: În iad muncile (chinurile) sunt felurite, după cum și păcatele noastre sunt mai mari sau mai mici. Dar sunt, totuși, munci. Nu există un loc în iad unde să te poți simți bine, unde să nu fie durere.
Nu cred că Decebal a susținut că toți suferă la fel.
Iar Cătălin, prin citatele pe care le-a adus, nu arată că există în iad loc fără chinuri (sau durere), ci doar că acestea sunt relative.
|
Mai era un citat, de la care s-a pornit discutia, acestea erau in plus.
IPS. Ciprian Campineanu: "După Sfinții Părinți, acești copii nu suferă chinurile iadului...
Așa au trăit și drepții Vechiului Testament, care nu s-au împărtășit de lumina dumnezeiască, până nu a coborât la iad Domnul nostru Iisus Hristos.
Drepții Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înțelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtășit de lumină, în schimb, s-au împărtășit de o pace, de o liniște sufletească. Abia în momentul în care Mântuitorul Hristos a coborât la iad, a introdus starea de lumină, Lumina Învierii, și astfel s-a făcut începutul Raiului."
Dupa cum vedem si cei ce nu sufera chinuri, au totusi o intristare, ca nu se pot impartasi de lumina (harului). Nu putem spune ca e la fel ca in Rai.