În 1654, în timpul epidemiei de ciumă, Icoana a fost mutată la Moscova, iar cei ce s-au rugat în fața ei au scăpat de moarte. Numeroasele copii ale Icoanei confirmă cinstirea deosebită pe care o are.
În anul 1622 șahul persan Abbas (numit Abbas cel Mare) a cucerit Georgia. Multe odoare sfinte au fost furate, și multe dintre ele au fost vândute în Persia negustorilor ruși. Astfel, Icoana Maicii Domnului din Georgia a ajuns la un negustor pe nume Ștefan, care a păstrat-o cu sfințenie.
În Yaroslavl, negustorul Gheorghe Lytkin, în slujba căruia era trimis Ștefan în Persia, a avut o descoperire într-un vis despre obiectul sfânt găsit de Ștefan, și i-a poruncit acestuia să-l trimită la mănăstirea Chernogorsk, din episcopia Arkhangelsk, fondată în 1603.
Când Ștefan s-a întors în 1629 și i-a arătat Icoana lui Gheorghe Lytkin, acesta și-a amintit de viziunea lui, și a mers la periferia Dvinei unde se află mănăstirea Chernogorsk (numită astfel pentru că a fost construită într-un loc abrupt și întunecos, numit în vechime „muntele negru”; mai târziu, mănăstirea și-a schimbat numele în Krasnogorsk.)
Icoana a fost preamărită acolo prin minuni. În 1654, în timpul epidemiei de ciumă, Icoana a fost mutată la Moscova, iar cei ce s-au rugat în fața ei au scăpat de moarte. Numeroasele copii ale Icoanei confirmă cinstirea deosebită pe care o are.
În 1658, cu binecuvântarea Patriarhului Nicon, a fost stabilită o zi de sărbătoare anuală pentru Icoana Maicii Domnului din Georgia, ziua de 22 august. Slujba a fost scrisă în 1698 și tipărită în Moscova sub supravegherea lui Theodor Polykarpov.
