Uneori copiii mici, foarte mici, își astupă urechile cu palmele lor gingașe. Nu vor să audă. Nu vor să audă decât ce le convine lor. Așa sunt țâncii, deh! Nevricoși și spărioși foc, ca Mița lui Caragiale.
Cât despre zvonul cu ortodocșii care au ucis catolici.. să fim serioși!: pe vremea lui Mihai Viteazul, nici un ortodox nu a ucis nici un catolic. Exlusiv prin miracol, domnul Țării Românești s-a înscăunat la Alba-Iulia. Plăcut, fascinant, de-a dreptul mirobolizant pentru urechile roz ale copchilașilor. Cum o fi, însă, pentru urechile păroase ale măgarilor? Nu știu.
Ortodoxia rusească nu a vărsat picătură de sânge nici în războaiele intestine nici în cele cu fârtații polonezi (care, desigur, pe mintea copilașilor, sunt de religie budiști și musulmani).
Nici Vodă Ștefan cu ai lui nu a ucis picioruș de catolic. NIciodată, că el a luptat doar cu turcii, uneori și cu tătarii.
Nici cei de prin Stambulul de azi, când se apărau prin cruciade, nu ucideau catolici: îi serveau cu dulceață de mure și îi rugau, dîndu-le icoane bizantine și răvașe cu muzică psaltică, să mai treacă și la anu cu urări, pe sub ferestrele lor boltite și luminate cu vitralii, precum sprâncenele mele... În cinstea lor ei doar trăgeau așa, la plesneală, ca la sărbătoare, cu tunul... Otrăvurile erau acadele, șerpii erau din cauciuc, apa fiartă era doar pentru rufele murdare ale bieților cavaleri duși departe de casă.... Iar să gețile erau de la însuși Eros, micuțul care le reînnoda iubirea pentru soțiile lăsate, hăt-departe, la Viena și Roma...
În general, județele Harghita și Mureș, sunt sânul lui Avraam. Acolo, când nu beau pălincă împreună, românii și maghiarii, adică ortodocșii, catolicii și reformații, doar se prefac că-și bagă șișu-n burtă. În realitate, ei scriu panseuri filosofice de-a lungul râului, contemplînd peștișorii care satisfac dorinți fierbinți. Sic!
P.S. Niciodată, de când e Brașovul, nu s-a pomenit ortodox să omoare un papistaș. Niciodată, după erminia extratereștrilor.
|