Citat:
În prealabil postat de laurastifter
De exemplu, am cunoscut recent o tânără de aprox. 30 de ani, foarte bolnavă psihic (suferă de schizofrenie, din câte știu... Oricum, e foarte dificil să comunici cu ea), care a fost internată la psihiatrie și am aflat că a fost ținută încuiată.  M-a impresionat profund, mai ales că fata aceea, sărmana de ea, nu cred că ar fi putut reprezenta așa, un pericol public... și nu înțeleg de ce sunt privați de libertate acești semeni ai noștri lipsiți de apărare... Nu-i suficient că sunt bolnavi, de ce să mai aibă parte și de alte suferințe?... Dvs vorbeați despre pacienți periculoși, agresivi, care i-ar ataca pe ceilalți. Aceștia da, îmi pare justificat să fie închiși, până când își revin măcar parțial. În schimb, cei care nu le-ar putea face rău celorlalți (așa cum este bolnava pe care am cunoscut-o)?... Aceștia de ce, oare, sunt tratați așa?... |
Sunt mai multe variante de raspuns, la mintea cocosului:
1. Nu e atata de linistita cat pare in momentul in care nu are crize profunde (sau se afla sub medicamentatie)
2. Nu neaparat poate face rau altora, isi poate face siesi rau, nu doar prin tentative de sinucidere ci chiar si prin simplul, derizoriul gest de a pleca de sub supraveghere.
3. Abuzul personalului medical? Greu de facut o afirmatie certa in acest sens.
Citat:
|
M-a surprins în mod deosebit, citind primul dvs mesaj, faptul că cei mai mulți dintre cei internați la psihiatrie nu sunt "nebuni" (în sensul în care se folosește, în limbajul comun, acest cuvânt), ci suferă de depresii, de diverse fobii etc. Nu știam asta. În această privință, am o singură nedumerire: de ce oare aceștia nu sunt tratați acasă?
|
Pentru ca depasesc capacitatea celor din jur de a acorda asistenta.
Schizofrenicul in perioadele de criza majora, rezista de cele mai multe ori la tratament, invocand nu de putine ori scenarii paranoice (este o persoana importanta, incearca sa fie controlat, otravit, etc)