Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
O mică mostră, care poate justifică oarecum și imprecizia formulărilor noastre de pe acest topic:
Citat:
Dar noi ne dam seama in acelasi timp ca gandurile si cuvintele noastre despre El nu-L cuprind deplin, asa cum e in sine. Ele sunt pentru noi crestinii flori crescute din adancimile misterului Lui negrait. Gandurile si cuvintele noastre despre Dumnezeu sunt in acelasi timp catafatice (spun ceva) si apofatice (sugereaza negraitul). Daca ramanem inchisi in formulele noastre, ele ne devin idoli; daca refuzam orice formule, ne inecam in haosul indefinit al oceanului. Ele sunt finitul deschis spre infinit, stravezii pentru infinit. Prin aceasta pot intretine in noi o viata spirituala. (Părintele Dumitru Stăniloae)
|
Cristian, Parintele Staniloae nu se referea la relativizarea invataturii de credinta, cum probabil crezi ca o face, altfel nici nu ar mai fi scris carti de teologie, ci despre filozofie. Aici se refera la cunoasterea lui Dumnezeu, care bineinteles ca nu se rezuma doar la cea ce s-a revelat. Nu inseamna ca neaga ce s-a revelat sau ca relativizeaza acea invatatura.
Vezi, de asta spuneam ca exista o mare diferenta de intelegere, tu si cei enumerati priviti totul prin prisma acestui relativism modernist, practic e ca si cum am vorbi doua limbi diferite. Nu sunt doar cateva nelamuriri, totul e o intelegere diferita si ma refer acum si la ce a scris Cezar. Asadar e imposibil sa avem o conceptie comuna, atata timp cat eu cred ca aceea e gresita. Singura cale e sa va dati seama ca aceea e gresita si apoi ne vom intelege in tot ce scriem.