[Decebal]

Învăţătura sfântului Ignatie Briancianinov trebuie luată cu discernământ. Ea este adevărată în esenţă şi ortodoxă, în felul în care vede şi a văzut mereu Ortodoxia mântuirea, anume ca viaţă în Hristos şi în Duhul Sfânt. Însă obiecţiile pe care le face trebuie tratate cu mare grijă. Atunci când vorbeşte de eretici, lucrurile stau clar, dar trebuie să vedem cine sunt ereticii sau cine sunt eretici cu adevărat. Ereticii sunt cei care leapădă făţiş adevărul, sunt capii ereziilor, însă nu acelaşi lucru îl putem spune despre cei care urmează aceste erezii, spre exemplu cum e cazul unora care se nasc în ereziile acelea şi nu iau cunoştinţă de adevărul mântuitor. Aceştia din urmă nu pot fi numiţi cu adevărat eretici, nefiind nişte împotrivitori obstinaţi ai adevărului, atât în gândire şi simţire cât şi în fapte, însă nici nu trebuie în mod necesar să îi punem la acelaşi nivel cu binecredincioşii. Aş zice că mai degrabă sunt nişte victime, pe care noi nu le putem condamna sau culpabiliza prea mult atâta timp cât noi înşine nu oferim o alternativă sănătoasă, în chip suficient de seducător şi autentic aşa încât Duhul să lucreze în sufletele lor şi să intuiască sau să vadă calea adevărului. La astfel de cazuri sfântul Ignatie nu se referă şi de aceea cred că trebuie să fim cu discernământ şi să nu luăm lucrurile chiar aşa cum vor unii să ni le livreze.

În ceea ce îi priveşte pe aceia cu privire la care Biserica Ortodoxă nu recunoaşte sau nu are o poziţie foarte clară asupra validităţii sacramentelor, cum sunt spre exemplu papistaşii, aici trebuie să fim şi mai cu luare aminte, pentru că este clar că nu îi putem pune pe acelaşi plan pe papistaşi cu protestanţii, şi nici pe acestea două cu talmudiştii, islamiştii, cei din religiile indiene sau cu păgânii. Eu personal nu pot să mă pronunţ în astfel de lucruri, mai ales pentru că există această controversă cu privire la validitatea sacramentelor aşa zişilor catolici. Am alte critici la adresa felului în care abordează ei sacramentele, deşi astfel de critici am şi la adresa ortodocşilor, dar cu privire la validitatea lor e o problemă foarte delicată. Şi pe lângă asta, mai este de despărţit între validitatea acelor sacramente şi recunoaşterea lor de către Biserica Ortodoxă; faptul că Biserica Ortodoxă nu recunoaşte oficial validitatea acelor sacramente asta nu cred că înseamnă în mod necesar invaliditatea lor obiectivă. Şi din câte am observat cam în sensul acesta merg lucrurile chiar şi la nivel oficial şi înalt, adică la nivel de conducere bisericească.