buna ziua tuturor.sunt Cosmin am 25 de ani si un necaz de cateva luni.Am o relatie de 5 ani cu o fata pe care o iubesc enorm.(nu prea le am cu scrisul , dar incerc sa fiu cat se poate de coerent)Poate in conceptia multora dintre voi facem parte din ciclul tinerii de azi :).Eram student la arhitectura in anul 1 la Bucuresti cand am cunoscut-o pe ea. Ne placeam de ceva vreme dar nu indrazneam si pana la urma s-a intamplat sa indraznim si am ramas impreuna.Toate bune si frumoase ca in majoritatea relatiilor bazate pe iubire.Ea provenea dintr-o familie mai saraca cu un tata alcoolic si o mama care se chinuia sa isi fereasca copiii din calea lui fiindca le facea viata un calvar.Eu nu am stiut la inceputul relatiei despre situatia din casa ei , nu ca mi-ar fi afectat cu ceva sentimentele fata de ea.Eu eram prin ochii altora baiatul de bani gata , proaspat mutat din Constanta si deja proprietar al unui apartament in centrul Bucurestiului.Din exterior prin prisma invidiei lucrurile se vad cam distorsionat , dar parintii mei facusera eforturi mari pt achizitionarea acelei locuinte care de fapt a fost o mare ocazie si o recompensa pt reusita mea.In decursul anilor ne-am inteles bine ne si ciondaneam ca in orice relatie Dumnezeu ne-a scos in cale tot felul de obstacole ca sa ne testeze probabil sentimentele.Imi era atat de draga aceasta fiinta si imi transmitea o energie pozitiva incat tot timpul ma facea sa rad , fapt pt care dupa 2 saptamani de cand oficializasem relatia noastra i-am propus sa se mute la mine.s-a mutat si am locuit impreuna pana anul trecut cand eu m-am mutat la universitatea de arhitectura din Viena.Stiam ca o sa ne fie greu , mai ales ca eram obisnuiti sa stam tot timpul impreuna.Nu vreau sa se inteleaga ca am o situatie materiala stralucita! sunt un om obisnuit , iar pt cei care nu stiu viata aici este mai ieftina decat viata in Bucuresti si mai buna d.p.d.v. material.Locuiesc cu chirie cu inca 3 colegi intr-un apartament.Ea s-a mutat cu fratele si prietena lui in apartamentul lor.In prezent lucreaza , dar se descurca foarte greu avand in vedere ca fratele ei munceste pe un salariu foarte mic ,iar prietena lui sta acasa. Deci ii intretine si pe cei doi care au pofte destul de scumpe pentru contributia lor in acea casa.Se chinuie foarte mult si vine acasa epuizata dupa o zi de munca ,iar acasa o asteapta un frate care paseste pe urmele tatalui cazand in patima alcoolului si concubina acestuia care este o fire destul de recalcitranta si mai mereu pusa pe cearta.In mare este un tablou clasic al multor familii din Romania.In vara prietena mea a ramas insarcinata.Am fost ingroziti la aflarea vestii.Ne-am chinuit foarte mult ca sa ne dam seama ce ar trebui sa facem. Chiar nu ii gaseam locul micutului intre noi.Un tata care sta afara fara un venit, o mama care locuieste intr-un mediu neadecvat cresterii unui copil , o situatie financiara insuficienta pt nevoile pe care le-ar avea omuletul nostru.Desigur ca aveam de gand sa avem pe viitor copilasul nostru s.a.m.d sa urmam oranduiala crestina ...familie si restul.Poate par cam transant , dar incerc sa fiu cat se poate de obiectiv si pe langa asta am si "handicapul" asta al scrisului.Eram disperati sa gasim o cale de mijloc in special ca nu mai discutasem cu nimeni.Am incercat atunci sa merg la bisericile din constanta sa vorbesc cu un preot si nush cum s-a facut ca ba erau inchise ba preotii aveau treaba si imi ziceau sa vin in alta zi , ba era vre-o nunta. In fine am discutat si cu mama mea care m-a sfatuit ca alegerea ii apartine , iar indiferent de alegere sa o sustin.Am avut o mare bucurie in suflet vazand ca intr-un fel am si sustinere de acasa.Am sunat-o dar nu mai imi raspundea la telefon ... o zi intreaga am sunat-o si nu a raspuns.I-am trimis sms-uri dar nimik.m-a sunat a2a zi sa ma intrebe numele unui spital(cantacuzino) nu am apucat sa vb cu ea fiindca vbea inecata de plans.Eu eram la Constanta si ea la Bucuresti.dpa acel telefon.. seara m-am urcat in tren si am plecat la Bucuresti sa discutam ce trebuie facut(70% deja eram hotarat sa pastram copilul)am ajuns la ea noaptea.Am ajuns in fata usii si nu a vrut sa imi deschida ...am stat in fata usii vreo 4 ore cred incercand sa o conving sa imi permita sa vorbesc cu ea.Nu puteam sa comunic cu ea prin usa problema noastra fiindca ieseau toti vecinii.Intr-un tarziu am reusit sa o conving sa iasa in fata blocului sa vorbim.A iesit si mi-a spus ca deja facuse avortul si ca nu mai vrea sa aiba de-aface cu mine in viata ei.Am suferit foarte mult cand am vazut-o si pt ea si pt copilasul nostru si pt toata situatia.Eram sfarsit nu mai aveam putere nici sa vorbesc cu ea.Nu a vrut sa ma primeasca la ea in seara aceea si m-a lasat pe o banca in fata blocului.Bine ca nu eram eu victima aici . Era mult prea minora starea mea in comparatie cu ce se petrecea in sufletul ei.Am innoptat la un prieten in seara aceea ,iar a 2a zi m-a sunat plangand ca vrea sa moara.Am linistit-o si am convins-o sa ne intalnim.Incet incet am reusit sa o fac sa iasa din stare , dar provizoriu fiindca sechelele raman.In prezent la 2 3 saptamani isi reaminteste de intamplare si imi reproseaza mereu ca nu am vrut ce i-a dat Dumnezeu.De atunci tot incearca sa ne despartim si imi este foarte greu sa mentin aceasta relatie de la o distanta atat de mare.Ma iubeste si ma uraste in acelasi timp , de fapt cred ca ura este mai mult pt ea.Isi reproseaza in permanenta si imi reproseaza decizia luata.Amandoi suferim foarte mult dupa aceasta intamplare.eu incerc sa fiu cat mai cumpatat pt ea ca sa pot sa o linistesc de fiecare data insa nu mai merge.A zis ca isi va cauta un barbat care va dori ce are ea de oferit si nu unul care se panicheaza cand vine vorba de o hotarare importanta.Urmeaza sa plec acasa de sarbatori si imi este atat de dor de ea , dar din pacate s-a inrait atat de tare dupa toate acestea.Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac...Chiar trebuie sa facem acest sacrificiu si sa ne despartim? nu ar trebui sa ramanem impreuna sa putem sa spalam acest pacat in fata lui Dumnezeu prin iubirea pe care ne-o purtam si pe viitor prin aducerea pe lume a unor copii care vin din dragoste si nu din accident?
Doamne ajuta!
|