View Single Post
  #20  
Vechi 09.08.2013, 10:28:37
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit Vizita neașteptată

"Mi-am adus aminte atunci de noaptea când s-a întâmplat faptul. Părintele avea o doamnă în vârstă dactilografă care îl cunoștea de mulți ani, de când părintele slujea la Ploiești, la Biserica „Sfântul Vasile“. I-am și uitat numele. Ea venea de la Ploiești și stătea zile întregi dactilografiind din cuvântările și scrierile părintelui. Părintele Galeriu avea un început de Parkinson și nu putea să caligrafieze.

Era o noapte de vară, se dormea cu geamurile deschise, și părintele, care nu se gândea niciodată că oamenii pot fi atât de răi, nu și-a luat nici o măsură de siguranță. În acea noapte, câțiva indivizi au intrat în casă, au ajuns într-o cameră unde era biblioteca părintelui și au început să arunce totul pe jos. Dactilografa s-a trezit, dar bărbații i-au pus o pernă pe față și au amenințat-o, spunându-i că, dacă scoate vreo vorbă, o omoară. Erau patru inși.

Au mers apoi în camera părintelui și, fără să-i spună un cuvânt, i-au dat mai multe lovituri cu un box, o armă metalică din aceea care intră pe degete și se lovește cu ea având pumnul strâns. L-au bătut atât de rău, încât i-au scos dinții din gură. Părintele avea dantura cam slabă. Dar nu a fost destul. L-au silit să spună unde are lucruri de preț. Părintele nu avea nimic al lui. Dar în casă se afla ceea ce rămăsese de la preotul Chiriac Bidoianu, ctitorul Bisericii „Sfântul Silvestru“.

Acesta își lăsase toate ale lui bisericii, un lanț de aur cu care purta crucea pectorală de iconom stavrofor. Mai era încă o cruce de aur. Iată toată averea pe care părintele, ca paroh, o păstra de la înaintașul său. Pe acestea le-au luat cei veniți în noapte. Însă nu s-au oprit din bătaie și cu o lovitură de box i-au rupt arcada, încât sprânceana îi căzuse peste ochi.

După ce au plecat ei, cineva a dat telefon, iar eu am alertat oamenii și când l-am văzut pe părintele, avea un chip atât de îndurerat, încât m-a impresionat profund. Nu pot uita niciodată cu câtă durere mă privea cu un singur ochi, pentru că celălalt era acoperit de sprânceană, încât, ca să văd dacă nu îi scoseseră ochiul, cu greu am ridicat pleoapa pentru a observa dacă ochiul se mișcă.

Cu greu a articulat câteva cuvinte. Gura toată era tumefiată, dinții căzuți, ochiul acoperit de pleoapa zdrobită. Am chemat pe doctorul Moise, un ucenic al părintelui, stomatolog, care i-a făcut toaleta feței însângerate și după ce și-a mai revenit părintele, și-a exprimat durerea față de ce sunt în stare oamenii.

Acestea sunt suferințele necunoscute ale părintelui Galeriu. Ele au fost mult mai grele de purtat decât cele de la Canal sau din altă parte, fiindcă atunci știai la ce anume să te aștepți. Dar aici, la oameni cărora nu le făcuse nimic și cărora, dacă ei i-ar fi cerut, el le-ar fi dat orice ar fi dorit ei, de unde atâta cruzime?"
Reply With Quote