sursa: http://oca.org
Dimineața m-am împărtășit. I-am spus părintelui Pafnutie visul meu și plângând l-am rugat să meargă ca să caute Icoana. După Liturghie am mers în paraclis, când deodată am văzut o mulțime de oameni care se grăbeau de la hotel la biserica. „
Ce se întâmplă?” am întrebat. Mi-au spus că Icoana Maicii Domnului dispărută a fost găsită și ca va fi mutată în biserica mică. M-am dus în biserică, și am văzut Icoana pe treptele din fața catapetesmei.
„
Este aceasta Icoana pe care ai vrut-o?” m-a întrebat părintele Pafnutie
„
Da, aceasta este!” i-am răspuns.
„
Așadar, să fiți mângâiați și să vă rugați la Maica Domnului.” a zis. L-am rugat să facă un acatist către Maica Domnului, și a făcut și o aghiasmă de asemenea, și a aprins o candelă în fața icoanei.
Ieromonahul Alipie citea un acatist lângă mormântul Sfinților Serghie și Gherman, și atunci mi s-a spus că el a fost cel care a pictat Icoana. Am mers la el și am făcut o metanie până la pământ în fața lui. Respirația mi se blocase în gât, și
lacrimile îmi curgeau pe obraji de bucuria găsirii în cele din urmă a Icoanei Maicii Domnului care-mi apăruse mie, și i-am adus mulțumiri lui Dumnezeu cu toată inima mea pentru binecuvântarea nemaipomenită ce mi-o arătase.
Aghiasma a fost turnată într-o sticlă pentru mine, iar când am băut am simțit cum puterea mea a revenit. Am luat și puțin ulei din candelă și am dus în camera mea. Acolo mi-am uns mâinile și picioarele cu el. Durerea s-a redus, și pentru prima dată după mulți ani am putut să dorm liniștită.
O săptămână mai târziu puteam merge fără băț.
După ce am mulțumit din toată inima Maicii Domnului pentru minunea pe care săvârșit-o pentru mine nevrednica, m-am întors la St. Petersburg. Am început să prind putere fără medicamente și, până la Paști mi-am revenit complet. Atunci am hotărât că ar trebui să cumpăr o candelă pentru icoană.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să strâng opt ruble din puținul pe care îl aveam. Dar o candelă costa zece ruble. Atunci, o prietenă de-a mea, care cumpărase un bilet la loterie, mi-a promis, că în cazul în care va câștiga, îmi va da cele două ruble de care aveam nevoie. Ea a câștigat un ceas din aur, și astfel eu am putut cumpăra candela, pe care am trimis-o la Mănăstire. Mulți oameni m-au rugat să le dau o fotografie cu icoana.
Acum sunt sănătoasă. Pot spăla și curăța podeaua și chiar am ajutat la adunat fânul la Mănăstirea Konevsky.
Nu mai simt nicio durere în picioare. În total, durerea a durat doisprezece ani. La un moment dat nici nu mai puteam să-mi folosesc brațele pentru a mă îmbrăca. Puteam doar să merg ajutându-mă deopotrivă de mâini și picioare.
Am vărsat lacrimi nenumărate în acele timpuri și m-am rugat Maicii Domnului, ca să mă vindece. Acum sunt din nou sănătoasă și am tot ce-mi trebuie. Sunt în jurul meu oameni buni, care m-au instalat într-un azil pentru bătrâni. Slavă Împărătesei Cerului!
Povestea Nataliei Andreevna despre descoperirea icoanei în Biserica abandonată a Sfântului Nicolae este cu totul plauzibilă. Ar fi fost imposibil pentru ea să știe totul despre ceea ce adăpostea Biserica. Totul s-a întâmplat într-adevăr așa cum ea a văzut în vis.
Urmând indicațiile ei, părintele Pafnutie a mers în biserică, a găsit icoana într-un colț și a adus-o în Biserica mică. Aici el a așezat-o în partea dreaptă a bisericii, pe un stâlp încadrat în spatele corului din dreapta, unde se află și astăzi. De asemenea, persoana care l-a ajutat pe părintele Pafnutie să care icoana, era îmbrăcat într-o rasă scurtă de culoare gri.
Natalia Andreevna a relatat această istorisire despre viziunile ei pe 7 august 1897. Ea a fost scrisă pe 26 iulie 1898.