Încă n-am aflat dacă te numești Mihaela...
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Florin, cine nu crede ca Hristos il iarta acela e necredincios.
Nu cred ca un om care cu adevarat crede in Hristos, nu crede in iertarea Lui. Asta nu cred.
Insa se poate sa simti ca nu esti inca iertat. De aceea rugaciunile din Biserica, de aceea ceri sa te curateasca de toata intinaciunea, pentru ca uneori suntem atat de murdari incat necesita nevointa multa, rugaciuni, masluri....
|
Deci crezi în iertarea păcatelor prin rugăciunile de acasă sau de la slujbele Bisericii. Corect?
Citat:
|
Eu am trecut prin asta, m-am spovedit dar nu am primit imediat iertarea ci dupa un timp, de rugaciuni, de plans, de tanguire, de Liturghii, si duhovnicul ma pomenea la altar, si in final cand rugaciunea mea a devenit doar un Doamne iarta-ma continuu , fara oprire, am primit si iertarea pentru pacatele spovedite.
|
Lăsînd la o parte ceea ce crezi sau simți tu, citește cu atenție ce ne-a lăsat scris Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul apropo de momentul iertării prin Spovedanie:
”Noi crestinii ortodocsi credem si mărturisim că tot cel ce se pocăieste, mărturisindu-si păcatele cu zdrobire
de inimă, primeste iertăciune de la Dumnezeu chiar în clipa când îi citeste preotul Dezlegarea.
Învățătura aceasta este întărită de Sfintele Soboare si anume prin canonul 2 al Soborului din Laodiceea,
prin canonul 3 al Soborului de la Niceea, apoi prin canonul 102 al Soborului din Trulan si prin canonul 5 al
Soborului din Ancira. De asemenea se întăreste aceasta si prin canonul 74 al Sf. Vasile cel Mare, precum si
prin canonul 3 al Sf. Grigore Episcopul Nisiei (către Litoion)
Avem apoi ca mărturie cuvintele Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, care spune că iertarea păcatelor
se dă chiar în ceasul mărturisirii, când omul îsi destăinuieste deplin toate păcatele sale cu zdrobire de inimă
si cu hotărâre statornică de a nu mai păcătui.
Si ne încredințează pentru aceasta Sf. Simeon, aducând ca pildă cuvintele Sf. Evanghelii, unde spune cum
a primit îndată iertăciune vamesul cel smerit din Templu, mai marele vamesilor Zaheu din Ierihon,
slăbănogul de la Vitezda, apoi fiul cel pierdut, tâlharul cel credincios, femeia cea desfrânată si alții cari
s-au căit din toată inima.
Potrivit cu pildele acestea din Sf. Evanghelie, a scris si Sf. Atanasie cel Mare (către Antioh) că toți cei care
cu adevărat se pocăiesc, într-o clipeală de vreme se eliberează de greutatea cea mai dinainte de păcate si de
osândă.”