Eu am cunostinte teologice foarte sumare, recunosc (tocmai de aceea sunt aici, sa invat de la cei mai intelepti decat mine). Dar atata stiu si eu: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa" (Sfanta Evanghelie dupa Marcu, cap 10, versetul 7). De aici deduc ca sotii se desprind de parinti si prioritara devine familia nou creata. Daca gresesc, imi asum criticile.
Cred ca e vorba in primul rand de masura in toate, pentru ca in viata de zi cu zi sunt multe situatii... Nu mi-as neglija parintii dintr-o toana, dar intr-o situatie limita, probabil ca mi-as alege noua familie (fiul si sotul) inaintea mamei. Asta nu inseamna ca nu as ajuta-o la boala, la nevoie, la durere, dar nici nu mi-as abandona sotul cu lunile sa-i tin de urat (locuim in orase diferite). As invita-o la noi, eventual. E doar un exemplu.
In legatura cu intervenitul in noua familie... Cred ca pot da sfaturi. Dar atat. Nu e treaba parintilor si a socrilor sa faca regulile in noua familie, dar uneori intelepciunea lor e binevenita.
E doar parerea mea de femeie casatorita, nu stiu cat e de corecta.
|