[Demetrius]

În prealabil postat de Nastya

@Demetrius


Titlul „Uns al lui Dumnezeu”.

Ca „uns al Domnului” Saul inaugureaza monarhia de drept divin.
(Bartolomeu Anania, Biblia, Versiunea Anania, http://www.dervent.ro/biblia.php )

<<Atunci Samuel a luat vasul cu untdelemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine domn peste poporul Său, peste Israel ; tu vei domni în poporul Domnului şi tu îl vei mântui din mâinile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns să fii cârmuitor peste moştenirea Lui:>> (1Regi 10,1)

<<Samuel a fost iubit de Domnul său;
profet al Domnului, el a întemeiat regalitatea
şi a uns cârmuitori peste poporul său.>>(Sir 46:13)
<< Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.>>(FA 13:21)

DAR,
<<Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus.>>(Faptele Apostolilor 13,23)


<<Dreptul divin este o doctrină politică și religioasă care privește justificarea unei puteri nedemocratice prin voința lui Dumnezeu: monarhul nu este supus unei autorități pământești, ci puterii divine. Această justificare implică adesea trimiteri la o genealogie mitică, la o "sămânță aleasă".[1]

În Occidentul creștin, reforma protestantă nu a modificat această doctrină acolo unde doctrina exista. Dimpotrivă, ea a accentuat una dintre trăsăturile tradițiilor monarhice catolice: monarhul trebuie să respecte dreptul divin și să fie supus lui Dumnezeu pentru a nu-și pierde legitimitatea și puterea politico-militară.
Potrivit Coranului, califul are atât un rol spiritual, cât și putere pământească, legitimitatea sa fiind dată astfel de dreptul divin.

În Japonia se consideră că Împăratul este descent al zeiței Amaterasu, ceea ce explică denumirea de Împărția Soarelui Răsare.>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_divin

La japonezi, Imparatul Japoniei
„ Un rezultat notabil al mitologiei japoneze este acela că explică originea familiei imperiale atribuindu-i caracter divin. Cuvântul japonez pentru „împăratul Japoniei” este tennō (天皇), ceea ce literal înseamnă „împărat ceresc” sau „împărat divin” (caracterul 天 înseamnă „rai”, „paradis”).”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologie_japonez%C4%83



Daca cititi cu atentie canoanele Sinodului I de la Niceea, si ale celorlalte Sfinte sinoade Ecumenice, n-o sa gasiti nicaieri o referire la titlul „Unsul Domnului”, despre imparati divini, domnitori divini etc.
E bine sa citim si Canoanele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Nici acolo nu scrie nimic.

Ai dat căutare cu titlul Uns al Domnului și prin copy/paste vii autoritar cu ”argumentele” internetului, fără să observi că te contrazici singură; mai mult, concluzionezi că nici acolo, nici dincolo nu scrie nimic, pentru că tu vrei să vezi cu ochii(tipic protestant) ceea ce nu poți vedea cu Duhul, și-atunci nu vrei să vezi nici unde scrie nergru pe alb.

În prealabil postat de Nastya

E absurd si cu siguranta in afara credintei crestine, sau chiar impotriva ei, sa spuna cineva ca domnitorii, regii, voievozii:
-au luat asupra lor pacatele neamului pe care-l conduceau (sau ale popoarelor pe care le conduceau cand vorbim despre imperii);
-ca erau responsabili pentru mantuirea popoarelor respective.

Gandid astfel inseamna ca Jertfa Mantuitorului Hristos s-a facut degeaba iar toata lupta noastra a crestinilor cu pacatele, spovedania etc. devin inutile.

Tu ai impresia că eu am spus că domnitorii iau asupra lor păcatele popoarelor pe care le conduc la fel cum a luat Iisus Hristos.
Eu n-am spus asta, dar tu asta ai vrut să înțelegi; eu nu sunt responsabil de ce vrei tu să înțelegi, ci numai de ceea ce am spus eu.

Uitându-mă mai atent, observ că mesajele tale au timpi de postare ”instantanee”(23.03, 23.06, 23.14) ceea ce mă convinge că tu nu citești ce postezi, nici nu compui cu atenție ce semnezi și că Dumnezeul tău e Wikipedia(???), pe care nu-l mai verifici, pentru că atitudinea ta e dinainte pre-gătită.

Totuși, să știi că domnitorii nu se pot degreva de responsabilitatea mântuirii popoarelor pe care le conduc chiar dacă pe ei nici nu-i interesează asta.