Cand si cum se spune rugaciunea aceasta?
1. Cantitativ: ca timp, 10 minute dimineata, 10 minute la amiaza, 10 minute seara. Facand acest exercitiu zilnic, capeti deprinderea si realizezi si calitatea oricarui fel de rugaciune.

2. Calitativ: cu evlavie, cu pocaita, cunoscandu-ti starea de pacatosenie si cerand mila lui Dumnezeu, cu gandul numai la cuvintele ce trebuie sa le zici, cu intelegere, nu numai cu buzele.

3. Din inima, cu simtire afectiva, batand la usa inimii, deprinzand-o sa colaboreze cu ratiunea si vointa: "Si le voi da aceeasi inima si duh nou voi pune in ei; voi scoate din trupul lor inima cea de piatra si le voi da inima de carne". (Iez. 11.19)

4. Cu sârguinta, cu vointa tare si statornica a sufletului, incat, prin intalnirea ratiunii, afectiunii si a vointei sa se realizeze asemanarea cu Cel ce este sursa ratiunii si a sfinteniei.

5. Pozitia: in genunchi, pozitie verticala, nu pe sezut, nici cu fata la pamanat, mainile adunate pe piept. Cei varstnici, care zic rugaciunea o durata mai mare de timp, pot sta pe un scaunel de 30 cm inaltime.

In aceasta stare orice miscare inceteaza, mintea se concentreaza numai la cuvintele rugaciunii. Miscarea este legata de ratiune, de gandire iar daca mintea este lasata in libertate, asa si simturile tale sunt in libertate. Insa, daca mintea si gandul sunt concentrate la rugaciune, simturile inceteaza si esti ca inlemnit cand rostesti rugaciunea. Cand incepe miscarea inseamna ca mintea nu mai este concentrata la rugaciune si simturile sunt libere, active.
(Arhim. Mina Dobzeu, Apocalipsa - planul de salvare a lumii in 7 etape)