[cristiboss56]

Din Omiliile duhovnicești ale Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, în curs de apariție la Editura „Doxologia”,

traducere Laura Enache

Cuvântul 22

Despre ieșirea sufletului din trup și despre puterile inteligibile ale răutății și despre laudele îngerilor către Dumnezeu și despre cei ce se află în păcate

5. Pentru aceasta sfinții îngeri, îmbrățișându-l, ca niște prieteni, mângâie cu mângâiere mare un asemenea suflet curat care iese și îl încurajează să fie fără frică. Iar asupra sufletului care a trăit în fapte rele se aduce din timp în timp ca un vuiet. Că și asupra lui Iov s-a întâmplat astfel. Căci diavolul întrebând, a răsunat un vuiet de sus[8] și cerând și luând putere a trimis înainte și a pierdut tot ce avea. Iar la sfârșit el însuși a venit să ispitească sufletul lui, neavând putere să îl piardă pe el. Iar când văd un suflet vinovat de răutățile lor se bucură, când acesta este condamnat, de pierzania lui. Iar în cazul sufletelor sfinților și drepților sunt în amărăciune și plânsete, văzând împreună cu ele corul puterilor cerești care se bucură de faptele bune de Dumnezeu cinstite, când are loc ieșirea din trup. Căci se pot auzi mii de zeci de mii, ca dintr-un singur trup, într-un glas, răsunând către el: Nu te teme, suflete, slujitorii tăi suntem, căci îngerii înșiși se bucură slujind sfinților ca lui Dumnezeu. Ceea ce sfântul Apostol spune limpede: „că sunt duhuri slujitoare, trimise ca să slujească celor ce vor fi moștenitorii mântuirii”[9].
6. Iar în ziua ieșirii, dacă sufletul este desăvârșit, va fi lui ceea ce este scris: „Duhul tău cel bun mă va povățui la pământul dreptății” adică la pășunile Raiului, arătându-i lui toate. Și acolo Domnul i se va arăta lui tainic. Cum i-a spus și tâlharului că astăzi vei fi cu Mine în rai. Căci strigă și sufletul: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta” și aude neprihănitul glas: „Împărăția cerurilor înlăuntrul vostru este”[10]. Aproape este cuvântul făgăduinței lui și dăruiește sufletului întreaga Împărăție, zicând cuvântul acela profetic: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, nu te rătăci, că Eu sunt Dumnezeul tău și te întăresc”[11]. Acestea le aude până la a treia zi a Învierii Mântuitorului și atunci se înalță la ceruri. Iar acolo îl întâmpină vameși răi, piedicile demonilor în tot văzduhul, iar sufletul luptându-se cu ei, fulgerând ca o văpaie, așa trece cântând și zicând: „Domnul este luminarea mea și mântuitorul meu de cine mă voi teme, Domnul este apărătorul vieții mele de cine mă voi înfricoșa” și după ce îi biruiește pe ei și trece de toate puterile stăpânitorilor întunericului, având cununa din florile raiului, îl întâmpină pe el popoare și neamuri, mulțimea îngerilor și arhanghelilor.
7. Și așa până la patruzeci de zile este înălțat de-a lungul și de-a latul cerurilor potrivit Înălțării Domnului și se închină Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt. Tatălui și Fiului Li se închină, dar Duhul Sfânt stă în fața lui mijlocind, fiindcă Se numește Mângâietor, și iarăși vede pe Duhul Sfânt șezând împreună cu Tatăl și pe Fiul șezând de-a dreapta Duhului, ca arhiereu, mijlocind și El pentru el. Și iarăși vede pe Fiul șezând și pe Duhul cel Sfânt în slavă. Și că Tatăl cel dintâi cuprinde grumazul sufletului și sărutându-l îi vestește lui neîntristarea, pentru că este și se numește Tată a toată mângâierea, și atunci îl slăvește pe el, dându-i lui arvunile cu mână tare și cu braț înalt, punându-i pe cap diadema cununii slavei celei neveștejite în Duhul vieții, fulgerând înaintea îngerilor că are această arvună a vieții veșnice și a Împărăției cerurilor și a desfătării raiului. Pe acestea toate le arată sfinților îngeri care saltă dănțuind împreună cu sufletul pentru judecata cuvântului și vor da laudă și închinăciune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, slavoslovind în aliluia.
8. Acestea sunt spuse nemincinos de către mine, fiindcă și Însuși Domnul mărturisește mie despre acestea în Sfintele Lui Evanghelii, zicând: „multă bucurie se face în ceruri pentru mântuirea drepților, după cum arată și Fericirile Lui, zicând: „Fericiți cei săraci cu Duhul că a lor este Împărăția cerurilor”[12], iubiții mei să ne sârguim să înfățișăm Domnului trupurile noastre sfinte spre cinstea sufletului prin slavă și nestricăciune, ca iarăși să le luăm pe acestea de la Domnul. Și potrivit Sfântului Prooroc Daniel, la trâmbița venirii Domnului ridicându-ne din țărâna pământului, vom fi albiți și străluciți, ca strălucirea tăriei cerului, lepădând întinăciunea fărădelegilor și materialitatea stricăciunii. Așadar, să nu ni se pară a ne sfârși viața noastră în cugetul trupului, căci trup și sânge stricăcios nu moștenește Împărăția cerurilor. Cum stricăciunea stăpânește asupra nestricăciunii? Trupul stricăcios al păcătoșilor, iar trupul cel curat este plin de nestricăciune, este sfânt și locaș vieții. Multe sunt relele trupului pe care Domnul numindu-le poveri greu de purtat iarăși cheamă cu compătimire prin pocăință „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre”[13].
9. Este de ajuns ca o atât de mare mângâiere a lui Dumnezeu să cheme sufletele noastre și să ne îndrepte la jugul cel mai bun al Domnului, care este nevoința aspră și rugăciunea, prin care trebuie să avem asemănare cu El pentru a fi și noi neagonisitori, înfrânați, curați și mai presus de plăceri. Și nici să nu avem deloc cugetul trupului și să nu ne înălțăm pe noi înșine în ochii noștri, ci să ținem nemânierea și purtările blândeții, fără slavă deșartă, fără sminteală, fără furtișaguri, fără lăcomia pântecelui, și în libertate, cu toată cuvioșia și buna cuviință, ca unii care în fiecare zi murim, ca să trăim o viață asemenea îngerilor. Nu vă înrăiți, fraților în necazuri, nici nu socotiți mare intervalul de timp pentru nevoință până la plecarea de aici, ci gândiți-vă că vremelnică este lupta prin necazurile trupului, știind că mai mare este, din înălțime în înălțime, intervalul veșnic nesfârșit al veșnicei vieți. Ca unii care avem să rămânem cu Domnul pururea prin nădejde. Și să nu socotească fiecare că este departe sălașul lui, plecând într-un loc mai apropiat. La fel și Domnul ne îndeamnă să avem fără șovăire înaintea ochilor pe cele cerești, și întrebat fiind de noi să ne spună despre Tatăl, ca unor prieteni și concetățeni ai Lui, ne răspunde că Împărăția cerurilor înlăuntrul nostru este. Așadar Însuși Tatălui împreună cu Unul Născut Fiul și cu Duhul Sfânt se cuvine slava în vecii vecilor. [Amin].

[1] Efes. 6, 10-13.

[2] Neam aici este folosit și cu sensul de generație.

[3] Efes. 2, 2.

[4] II Cor. 12, 2.

[5] Ps. 146, 6-7.

[6] Lc. 21, 19.

[7] Rom. 9, 5.

[8] Iov, 1, 19.

[9] Evr. 1, 14.

[10] Lc. 17, 21.

[11] Is. 41. 10.

[12] Mt. 5, 3.

[13] Mt. 11, 28.

*PUBLICAT PE SITEUL DOXOLOGIA