Pentru aceasta sfinții îngeri, îmbrățișându-l, ca niște prieteni, mângâie cu mângâiere mare un asemenea suflet curat care iese și îl încurajează să fie fără frică. Iar asupra sufletului care a trăit în fapte rele se aduce din timp în timp ca un vuiet.
Din Omiliile duhovnicești ale Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, în curs de apariție la Editura „Doxologia”,
traducere Laura Enache
Cuvântul 22
Despre ieșirea sufletului din trup și despre puterile inteligibile ale răutății și despre laudele îngerilor către Dumnezeu și despre cei ce se află în păcate
1. Este de ajuns mărturia Sfântului Pavel ca să înfățișeze cât de dureroasă este ieșirea sufletului din trup, pe care obișnuia să o numească
ziua cea rea. Dar fiindcă dragostea ne îndeamnă în chip foarte necesar și pentru tot folosul și siguranța, ridicându-vă pe voi de la cuvinte la război, vă vom încredința cununa biruinței celei nemuritoare. Căci zice astfel: „Întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui, îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri. Pentru aceea luați toate armele lui Dumnezeu ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea”
[1]. Căci strâmtorarea ieșirii din trup este arătată ca fiind ziua cea rea. Sufletul este prins și tras afară din trup, așa cum ai scoate cărbunii din vatră. Atunci se înspăimântă sufletul ieșind împreună cu îngerii care sunt împreună cu el în văzduh, cu diavolul și cu demonii care sunt împreună cu el, ca un amarnic vameș care împiedică sufletele păcătoșilor să fie trecute fără vătămare de îngerii luminii spre măreția cerurilor.
2. Iată taină mare vă spun vouă. Știu eu un om în neamul acesta
[2] care este convins că acum puțini sunt cei care își încredințează sufletele lor în mâinile îngerilor, căci s-a înmulțit fărădelegea și nedreptatea din pricina răcirii iubirii, și demonii sunt cei care le iau pe acestea. Pentru aceea se și folosesc de chinuri fără milă împotriva lor cu o cumplită judecată, la desprinderea de corturile a nenumărați oameni. Și acest om virtuos vedea cum demonii scoteau afară sufletele din trupuri, până ce urcau până la pleoapele ochilor și, atunci vorbind aspru cu ei (cu demonii), în puterea Duhului Sfânt, întinzând mâna peste sufletul strâmtorat de mare nevoie, îndată aceia înfricoșându-se îl lăsau și plecau. Și sufletul se întorcea la starea trupului. Acestea le vedea petrecându-se în fiecare zi din răutatea demonilor, și se ruga în sinea lui și suspinând și întristându-se, deplângea omeneasca deșertăciune. Și apoi strigând, precum Moise, din inimă către Dumnezeu, întrebând să afle ceva despre lucrul acesta. Și i s-a descoperit lui prin Duhul Sfânt că în vremurile prezente, dintre mii de suflete abia câte unul se găsește care ajunge în mâinile îngerilor, pe care îngerii cu laude, drept fiind și fără de pată, îl iau cu cinste și cu cântări, luptând împotriva puterilor vrăjmașe, precum este scris.
3. Luat fiind sufletul și urcând din puterea acestei vămuiri (adică rătăcire) îngerii, din bunătatea care le stă în fire, pătimesc împreună cu el și se întristează când demonii îl înconjoară, încercând să vadă ce va fi la sfârșit și sperând să vadă ceva dintr-ale lor strălucind în suflet. Căci diavolul cere socoteală și dă lămurire îngerilor izbăvitori despre păcatele sufletului, că de ce a ajuns în răspunderea lui. Și când încearcă astfel să-l smulgă din mâinile îngerilor, sufletul, biruit fiind prin vestirea faptelor lui rele, prădat, este dat în puterea stăpânitorilor întunericului care îl împiedică să urce spre cele mai de sus ale văzduhului, neavând nici un semn al virtuții ca merinde pentru mântuire. Că diavolul șade înălțat în văzduh ca un judecător o învață însuși dumnezeiescul Apostol, zicând: „potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării”
[3]. Căci însuși Apostolul o spune ca unul care a încercat aceasta prin experiență prin faptul că a fost răpit, fie în trup, fie în afara trupului, până la al treilea cer
[4] și văzând în văzduh pe cel ce luptă sufletele a istorisit acestea.
4. Căci în fața ușilor stau diferitele puteri ale duhurilor răutății în raport cu poftele fiecăruia. Căci cercetează duhul curviei, dacă află pricină de stricăciune spre duhoare în suflet. Asemenea și duhul uitării cercetează, dacă vreodată, îngreunându-și inima datorită beției sau mâncării, a uitat ca să nu-și mai aducă aminte de legea și poruncile lui Dumnezeu. Cere socoteală și duhul uciderii prin trădare, dacă vreodată s-a spurcat cu sângiuri, iar duhul iubirii de argint îl cercetează pe el dacă a răpit vreodată ceva de la cineva sau nu a făcut milă, vine la judecată și duhul clevetirii, dacă vreodată s-a aprins să clevetească în mod mincinos pe cineva cu nedreptate, și toate celelalte mii de duhuri ale puterii întunericului cer socoteală înaintea ușilor intrării în ceruri. Acestea văzându-le cineva cu limpezime le-a istorisit și că nu erau stând în văzduhuri închipuiri ale duhurilor, ci însuși diavolul aștepta venirea sufletelor omenești. Și văzând ceva și auzind, așa se năpustea asupra lor, însoțindu-le, și înfricoșarea lui asupra lor, până ce se izbăveau, era mare, potrivit cu ceea ce s-a scris: „Domnul înalță pe cei blânzi și smerește pe cei păcătoși până la pământ, cântați Domnului în mărturisire, cântați Dumnezeului nostru în alăută”
[5]. Alăută se socotește organul trupului. Și va da în ceasul acela trupul ca sfânt și cele dinlăuntru vor da slavă în binecuvântările mărturisirii lui Dumnezeu. Ca să fie amintită răbdarea care este în truda trupului, potrivit cuvântului Lui cel sfânt pe care El Însuși l-a spus: „Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre”
[6], căci Însuși Hristos este nădejdea învierii lor, Dumnezeul tuturor celor ce sunt vii întru El, binecuvântat în veci
[7]. Căci vor fi împreună cu Însuși Domnul, rămânând pururea în trupuri nestricăcioase. Fiindcă cinstea și slava în veci este a Însuși Împăratului veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzut, singurului Dumnezeu înțelept. Căci Îl vor vedea pe El atunci cei drepți după slava cea dată lor și nepovestita făgăduință.