Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Ne este jena de realitate si ne pansam orgoliul ranit cu povesti?Ne este frica sa ne infruntam istoria cum a fost,avem ambitia de provinciali care vor sa para cu origini nobile la oras? Vrem sa fim mai cu mot la periferia asta?Si daca totusi suntem un popor normal,cu bune si rele,cu eroi si tradatori,cu lasitati si fapte de vitejie,ca atatea alte popoare,cu partea lui unica dar si cu lucrurile lui comune.Nationalism si dragoste de tara nu inseamna rescrierea istoriei pt zanateci care nu pot dormi noapte de frustrari istorice,inseamna acceptarea cu realism a ceea ce suntem.Altfel ne vom minti mereu,crezandu-ne altceva decat suntem,negasind niciodata sursa bolilor noastre pt a ne lecui ci doar ne drogam cu mituri pe sistem cantec de sirena.Rezultatul unei asemnea mentalitatii falimentare ne duce exact unde suntem azi,un popor dezaxat si nesigur,osciland intre iluzii si realitati,timizi si imbatati cu povesti dar regele este gol.De ce nu avem curaj unei operatii chirurgicale dure cu istoria noastra,sa stam in fata cu imaginea noastra reala,fara frica si carje false de sustinere,curajosi si determinati,invatand din greseli si nu ascunzandu-le sub pres.
|
Sunt de acord.
Istoria este istorie, prezentul este altceva...Nu putem trai intr-o lume a trecutului, sa ne raportam frecvent la trecut (fara a fi "rupti de realitate") , oricat de frumos ar fi el.
Respectul se castiga nu se impune (cu disertatii, eseuri, expuneri, etc.). Nu suportam criticile? Nici nu e de mirare la ce orgolii avem.
Mai bine nu imi spun parerea despre nivelul de inteligenta al romanilor...nu cumva sa fiu catalogata rasista...nu ma refer la IQ...ma refer la ansambulul de cutume care degenereaza din zi in zi (la puterea Celui Rau care creste asupra unor oameni)...