[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Conform doctrinei marxiste (comunismului ştiinţific), revoluţia socialistă trebuie să urmeze unei dezvoltări considerabile a capitalismului, dezvoltare ajunsă până într-acolo încât contradicţiile interne ale sistemului să ducă, cumva inevitabil, dar totuşi prin revoluţie, la socialism. Ai înţeles, tinere Florin?? Da sau nu? Acum rogu-te să îmi spui ce căutau bolşevicii lui Lenin să facă revoluţie socialistă, nu de alt tip, în Rusia (Imperiul ţarist) de vreme ce acest imperiu nu era nicidecum la o considerabilă dezvoltare capitalistă. Ba dimpotrivă, era cu mult în urma occidentalilor (în special englezilor şi americanilor, dar şi a altora) din acest punct de vedere; mai mult, capitalismul în Imperiul ţarist s-a dezvoltat, atât cât a făcut-o, în special în urma investiţiilor străine, că ruşii nu prea aveau capitaluri. Acum te întreb încă o dată, chiar nu vezi contradicţia absolut evidentă între doctrina marxistă şi felul în care a fost pusă ea în practică de Lenin şi de iudeo-bolşevicii lui?

Apoi, ce legătură vezi dumneata, tinere Florin, între socialism şi ateism ori materialism? Ţi se pare cumva necesar ca un om care gândeşte socialist din punct de vedere economic să fie ateu sau materialist din punct de vedere "spiritual", intelectual măcar? De ce a trebuit socialismul ştiinţific să fie corelat cu materialismul dialectic şi istoric, cu ateismul, dar chiar mai rău de atât că marxismul nu este chiar un simplu ateism, e mult mai mult?

Vorbeşti apoi despre o "încetare a persecuţiilor", dar până atunci uiţi că prin persecuţii i-au "dresat" şi i-au pus la "respect" pe ortodocşi, şi cred că nu numai pe ei, aşa încât este destul de cinic să vorbim despre "încetarea" persecuţiilor. Şi mai este un aspect, foarte important, faptul că au mai "încetat" persecuţiile asta nu are chiar aşa de multă relevanţă pentru că Uniunea se conducea după principii marxist-leniniste, învăţătura creştină fiind marginalizată total, aşa încât Biserica nu avea nicio influenţă semnificativă în societate. Aşa cum s-a întâmplat şi în România, dar la o scară mai mică a durităţii în comparaţie cu Rusia. Dar problema este că şi asta este de fapt tot persecuţie, doar că sub altă formă. Faptul că unii sau alţii îşi botezau copiii la biserică nu are relevanţă prea mare atâta timp viaţa lor era orice numai nu creştinească. Era vorba deci despre nişte aspecte formale, pe care nimeni nu le lua în serios, la putere era altă lege, nu cea creştinească, ci una anti-creştină.

Sunt în acord deplin cu toate precizările, mai puţin ultima afirmaţie, iertare...
Din fericire, deşi puterea credea că Botezul, Nunta şi celelalte Sfinte Taine erau aspecte formale, credincioşii (Biserica) credeau cu totul altceva. Astfel credinţa a supravieţuit în ţările care au trăit sub dictatură, inclusiv, desigur, în România.
Cât despre viaţa creştinească, în ciuda faptului că nu era exemplară (cum au dorit mereu unele fracţiuni din Biserică sau mai exact spus unii dintre ereticii care se consideră şi azi "adevărata" Biserică) au rămas multe "relicve" în comuniştii ăştia mici care eram noi, copiii de atunci: conduita morală, atitudinea faţă de aproapele şi rugăciunea etc. Rugăciunea, în special, învăţată şi practicată acasă şi repetată la biserică (atunci când mergeam, eu din păcate mai rar, câteodată la nunţi şi mereu de Crăciun şi de Paşti) am ţinut-o minte toată viaţa, inclusiv când eram ateu convins (cum credeam eu, la suprafaţa minţii mele). Şi nu doar că am ţinut-o eu minte, dar, din fericire, m-a ţinut minte şi ea pe mine...:) Slavă lui Dumnezeu!