@ Demetrius:
Eu consider că nu poate fi gândit și înțeles. În fața a ceea ce este sfânt, dumnezeiesc, necreat, mintea poate să sesizeze și să se uimească, dar nu să înțeleagă.
Pe de altă parte, să nu uităm că am fost creați de Dumnezeu, după chipul Său, suflând în Adam suflare de viață, despre care Sfinții Părinți spun că era tocmai harul necreat. Prin asta omul este de la început menit dialogului cu Dumnezeu, putând să-L audă într-un mod mai direct decât Creația, și să-I răspundă.

Creația, și ea, este străbătută de harul dumnezeiesc, se sfințește și ea, mai ales când Biserica cheamă Duhul Sfânt asupra ei, însă mijloacele materiale, create, sunt cuprinse de Necreat, înconjurate, depășite.
O lumină care nu-i din lumea asta nu poate fi sesizată cu mijloace din lumea asta.

Lumina lui Hristos pe Tabor poate că a fost văzută și cu ochii trupești, însă nu doar cu aceștia. Ceea ce a stârnit în apostoli uimirea era, cu siguranță, sesizarea a ceva mai presus de lumea trecătoare, schimbătoare, muritoare.