@ Parascheva16
@Demetrius

Doamna Parascheva spune: <<Inainte, da, conducatorul tarii avea dreptul la viata si la moartea supusilor sai. Era sabia Domnului. Lua asupra lui toate pacatele tarii. Si in acelasi timp, avea si misiunea sa isi mantuiasca neamul.>>


E absurd si cu siguranta in afara credintei crestine, sau chiar impotriva ei, sa spuna cineva ca domnitorii, regii, voievozii:
-au luat asupra lor pacatele neamului pe care-l conduceau (sau ale popoarelor pe care le conduceau cand vorbim despre imperii);
-ca erau responsabili pentru mantuirea popoarelor respective.

Gandid astfel inseamna ca Jertfa Mantuitorului Hristos s-a facut degeaba iar toata lupta noastra a crestinilor cu pacatele, spovedania etc. devin inutile.

Doar Mantuitorul Iisus Hristos a luat asupra Sa pacatele lumii.

<<El păcatele noastre le poartă
şi pentru noi rabdă durere,
dar noi Îl socoteam că de la Dumnezeu se află El
întru durere, chinuri şi necaz.

El însă pentru păcatele noastre a fost rănit
şi pentru fărădelegile noastre a pătimit;
pedeapsa păcii noastre asupra Lui era
şi noi prin rana Lui ne-am vindecat. (d) >> Isaia 53,4-5

d) Sf. Atanasie cel Mare: În această profeţie, patimile lui Hristos sunt înfăţişate cum nu se poate mai limpede. El nu pentru Sine suferă, ci pentru nemurirea şi mântuirea tuturor, în timp ce sfatul Iudeilor Îl defaimă şi-L dispreţuieşte. De dragul nostru S'a lipsit El de cinstire, pentru ca noi să fim aduşi la cinstire. Sf. Ambrozie: Cine oare poate fi, dacă nu Hristos, Acela prin a Cărui rană noi ne-am vindecat? Acelaşi de Care vorbeşte şi Pavel: „De dragul nostru L-a făcut El (Dumnezeu-Tatăl) păcat pe Cel ce n'a cunoscut păcatul“ (2 Co 5, 21). La rândul său, Teodoret exclamă: „Iată o extraordinară şi stranie modalitate de a tămădui: doctorul se supune operaţiei şi pacientul se vindecă!“.

<<De dragul nostru L-a făcut El păcat (g) pe Cel ce n'a cunoscut păcatul, pentru ca'ntru El să devenim noi dreptate a lui Dumnezeu.>> (2 Co 5,21)
g) = Jertfă pentru păcat. Pe Hristos Cel în afara oricărui păcat L-a trimis Dumnezeu-Tatăl să-Şi asume chipul omului păcătos şi să Se aducă pe Sine jertfă pentru păcatele tuturor.


<<Care S'a dat pe Sine pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea (e) noastră.>> (Romani 4,25)
e) Îndreptăţirea e un termen frecvent în teologia paulină şi desemnează calea prin care omul poate fi socotit drept în faţa lui Dumnezeu, apt pentru mântuire. Această dreptate nu e un rezultat al cumpenii justiţiare, ci se obţine prin har, ca rod al iubirii dumnezeieşti, pe de o parte, şi prin faptele credinţei omului, pe de alta.
Biblia, Versiunea Anania, cu note si explicatii de Parintele Bartolomeu Anania,
http://www.dervent.ro/biblia.php