Citat:
În prealabil postat de VladCat
Ok, Florin atunci te rog raspunde-mi la o intrebare cat se poate de tehnica :) :
Stim ca scrierile patristice invata ca trufia e izvorul oricarui pacat si ca a scapat de trufie doar cel care a ajuns la nepatimire. Asta inseamna ca se pot impartasi numai cei care au atins desavarsirea?
(Intrebarea poate parea ironica dar te rog sa observi ca este absolut pertinenta din punct de vedere al logicii)
|
Așa mai merge, e mai pe limba mea. :)
Tot scrierile patristice arată că iubirea de arginți e începutul tuturor relelor, dar să sărim peste asta.
Trufia. Ce înțeleg prin trufie, mîndrie?
Dacă da, atunci nu avem nici un conflict
între faptul că uneori mai cădem sursa păcatelor - mîndria - și pentru asta ne căim mai întîi cerînd iertare mai întîi celor cărora le-am greșit și apoi Lui Hristos
și faptul că fiind iertați mergem la Liturghie să primim Împărtășania care ni se dă printre altele și pentru iertarea păcatelor.
Menționez și subliniez că aceste căderi sînt accidentale, creștinul trebuind să stea mereu cu mintea trează, prevenind păcatul. Dacă cineva este prins de viciul mîndriei, atunci acesta nu este un ortodox practicant, deci pentru el este exclusă primirea Euharistiei fără Spovedanie.
Eu cam asta înțeleg cînd mă gîndesc la un om trufaș, unul care pe de o parte e un lădăros, prea-plin de sine, care crede despre el că e cel mai tare și mai șmecher, care nu poate suferi pic de critică, nici o apostrofare fără să izbucnească împotriva celui ce i-a greșit. Acest tip nu este nici pe departe modelul de creștin ortodox care merge săptămînal la biserică, face fapte bune și se roagă zilnic și care, avînd binecuvîntarea duhovnicului îndrăzneșe cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să se apropie de Potir fără să fie stresat că va fi fulgerat de Sus din cauză că e un simplu om supus greșelii...