Alin, vorbeam despre ceea ce e numit de teologii ortodocși "reversibilitatea credinței".
Noi o cunoaștem astăzi din practica botezării copiilor, când credința e mărturisită de nașii lor (în acord cu Mt 28,19, Mc 16,6, FA 8,12 etc.).
Mai cunoaștem această reversibilitate și din Mt 8,5, Lc 7, 11-15 precum și din practica de azi a creștinilor - rugăciunile noastre obișnuite, unii pentru alții. Pomelnicul tocmai asta și dovedește, la fel lumânările și parastasele etc., etc.
Cât privește practica Botezului substitutiv din perioada chiar a Apostolilor, adică botezarea unor oameni vii în locul celor care au murit nebotezați, găsim detalii în 1 Co 15-29, cu sublinierea practicii în versetul 29.
E o dovadă serioasă care susține practica reversibilității Botezului în perioada apostolică a Bisericii. O menționează și unii autori în Dogmatică, în capitolul Taina Botezului.
Consider că această practică evidențiază încă și mai mult una din însușirile esențiale ale Bisericii, aceea a comuniunii, a unității care crește între mădularele Ei prin Duhul lui Hristos Cel Înviat și pururi Viu. O făptuire a Legii Celei Noi; porunca iubirii, așadar.
Îți mulțumesc, oricum, că te-ai străduit să mă ajuți cu un răspuns. Voi citi materialul, cât de curînd.
Mulțumesc,
Doamne ajută!
|