[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

În primul rând, din punct de vedere logic harul este iniţial împărtăşit oamenilor din afara Bisericii. Orice om care în prealabil nu făcea parte din Biserică primeşte harul el ca om din afara Bisericii şi este încorporat astfel prin har. Asta din punct de vedere logic. Altfel spus, stai liniştit că nu ai descoperit roata la căruţă.

În al doilea rând, ceea ce s-a întâmplat acolo cu acea dăruire a Duhului de care vorbeşte Cartea Faptelor a fost o Sfântă Taină a Bisericii. Este primirea darului Duhului Sfânt, şi s-a făcut la propovăduirea apostolilor, nu într-un mod aleator, întâmplător. La toţi oamenii care mai erau atunci pe pământ, aşa ceva nu se întâmplase pentru că nu era Biserica la ei. Cu alte cuvinte, harul lui Dumnezeu nu se poate împărtăşi cu adevărat în afara Sfintelor Mistere, sau mai bine spus orice împărtăşire de har dumnezeiesc mântuitor este un Sfânt Mister al lui Dumnezeu şi al Bisericii. Harul dumnezeiesc, după cum am mai subliniat şi pe alt thread, se poate împărtăşi şi prin ceea ce îndeobşte, de obicei nu am numi Sacrament al Bisericii, dar de fapt, în plan ocult, să zic aşa, este Sfânt Mister al Bisericii. Citatele pe care le-am dat de la sfântul Grigorie Palama, dar nu este nici pe departe singurul care mărturiseşte aşa ceva, sunt edificatoare din acest punct de vedere. Dar în cazul lui, ca şi al altora, este vorba despre oameni deja încorporaţi Trupului lui Hristos.

Ca să concluzionez, nu este posibil ca harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor să se împărtăşească în afara Sfintelor Mistere şi în afara Sfintei Biserici, adică în afara Trupului lui Hristos. Tot ceea ce am putea spune este, în cazul Bisericii că s-ar putea ca hotarele ei să fie mai largi în sensul că deşi undeva nu este Biserica cea adevărată totuşi ar exista elemente specifice acesteia, dar asta nu înseamnă în niciun fel legitimarea acelei "organizaţii", iar în cazul Sfintelor Mistere că acest concept circumscrie o realitate mai "diversă" decât ceea ce noi îndeobşte, în general considerăm ca sacramente al Bisericii; şi există din acest punct de vedere mărturii ale unor Sfinţi Părinţi care vorbesc despre împărtăşirea noetică, gnostică din Logos, sau din Trupul şi Sângele Logosului, care poate fi simultană cu Sfânta Euharistie, dar nu în mod absolut necesar, altfel spus experienţa mistică a împărtăşirii noetice, spirituale poate avea loc şi la un moment care poate să nu fie efectiv momentul Împărtăşaniei, însă este tot Sfânt Mister Euharistic, doar că se împărtăşeşte la un alt nivel, şi este vorba în general de cazuri puţine, de oameni iniţiaţi într-un sens mai profund în Sfintele Mistere ale lui Iisus Hristos.


Zău??? Poţi să ne dai şi un exemplu? Dar de mântuire, mântuire, nu de mântuire din vreo boală sau altă problemă. Oricum te asigur că ceea ce ai spus în această postare nu este învăţătură a Bisericii, ci este o eroare, care poate fi combătută chiar cu cuvintele lui Hristos. Dar până una-alta străduieşte-te, dacă poţi, să ne dai exemplul cerut.


Această concluzie este greşită şi te asigur nu doar că nu poţi demonstra, dar că nici nu vei putea, şi asta pentru că, după cum am spus mai sus, acolo a fost o Sfânta Taină a Bisericii, mai mult se poate vedea din text foarte clar că nu era vorba în cazul acelor oameni de a primi vreun botez, fie el şi al dorinţei. Dumnezeu l-a răsplătit pe Corneliu prin faptul că i-a deschis calea către Biserică şi i-a deschis calea Bisericii, prin apostolul Petru, către el.


Ne miră, pe unii, lejeritatea cu care unii fac afirmaţii fără nicio acoperire, evident neavând ei putinţa să ne lezeze imaginea despre Biserică, sau cel puţin unora cu siguranţă. Iar pentru "Duhul suflă unde vrea" ar fi vazul să consulţi nişte interpretări ale Sfintei Tradiţii a Bisericii şi abia după aceea să te rişti la interpretări. Iar dacă până acum nu ai făcut acest lucru, este bine măcar de acum încolo să o faci.


Totuşi este de menţionat că Dumnezeu a hotărât, şi încă din veci, că nu există cu adevărat mântuire în afara lui Hristos şi în afara Bisericii, evident şi în afara unei vieţi corespunzătoare cu învăţătura de mântuire.

Pe de altă parte, chiar şi dacă s-ar mântui şi alţi oameni în afara Bisericii lui Hristos, adică în afara Ortodoxiei Creştine, asta nu înseamnă că acele organizaţii ar primi vreo legitimitate, ci doar că poate fi vorba despre toleranţa şi îngăduinţa lui Dumnezeu faţă de cei care se află totuşi în stare de ilegitimitate, altfel spus care totuşi nu respectă voia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte Biserica, dar sunt toleraţi, doar atât, toleraţi, nu legitimaţi, din anumite motive pe care Dumnezeu le-ar putea avea.


Este un lucru care stă în picioare.

Mulţumesc, frumos, Decebal. Apreciez că ai făcut efortul să îmi răspunzi şi, încă, în mod serios.
Cu recunoştinţă,
Doamne ajută!