[vsovivivi]

Draga mea, nu te gândi la preot şi ce va zice el sau cum te va privi, ci tu du-te la oricare preot gândindu-te că mergi la omul lui Dumnezeu, sau gândindu-te că mergi chiar la Dumnezeu să-ţi mărturiseşti păcatul cel mai mare, dacă nu atunci spune-l iubitului sau prietenei cea mai bună sau părinţilor sau unui frate sau soră şi păcatul scos la lumină nu mai are putere în tine.

Dacă ai mai multe şi nu ţii minte sau ţi-e ruşine să vorbeşti atunci scrie pe o hârtie păcatele de mărturisit începând cu cele mai ruşinoase şi când te mărturiseşti începe şi mărturiseşte sentimentul cel urât al inimii şi fapta cea mai ruşinoasă, fapta aia de care ţi-e frică să o ştie şi alţii, spune Domnului ruşinea cea mai mare şi cea mai de condamnat, fapta care te îngrozeşte şi te terorizează cel mai mult şi pe care o regreţi cel mai tare căci ştii că ai făcut-o în cunoştiinţă de cauză, adică ştiind că e o faptă rea şi groaznică pentru care ai fi meritat să mori ucisă cu pietre ştiind că e cea mai de ruşine faptă.

Nu te teme s-o spui căci Domnul te iartă orice ai fi greşit şi oricât de mare ar fi fapta ta şi atunci poate vei primi canon uşor de îndreptare şi tămăduire, deci crede numai şi spune fără timiditate şi fără perdea exact ceea ce ai făcut, gândit, simţit, dorit, ce ţi+a 'plăcut' cel mai tare şi te vei mântui de spurcata 'suferinţă'.

Deci dacă vrei şi eşti hotărâtă că te vei schimba du-te la orice preot căci Domnul te aude şi-ţi vede regretul şi aşa te dezleagă de păcatele pe care El le ştie că le-ai făcut, dar are nevoie să le recunoşti şi să te întorci la viaţa curată exact aşa cum fiul risipitor s-a întors acasă, la casa aia cerească şi bună şi blândă. Nu te lăsa iarăşi cu taina păcatului făcut în tine căci Domnul nu vrea moartea păcătosului sau suferinţa lui amară sau jertfele păcătoşilor ci să se întoarcă şi să fie viu... şi nu să se mândrească în deşert ca Moab cel semeţ ce se mândrea încrezându-se în contra lui Dumnezeu.