Mă gândesc la încă o perspectivă de abordare a acestei probleme, una organică sau organismică:
a) mai întâi e Capul Bisericii, Hristos; temeiul Bisericii nu poate fi decât Capul; de aici vine, dealtfel, și caracterul SFÂNT și INFAILIBIL al instituției teandrice, fără de Care Biserica ar fi o simplă adunare omenească, trecătoare și supusă greșelii. Dacă temeiul e Hristos, prin Jertfa pe Cruce, atunci e desigur firesc să legăm întemeierea de acest temei.
b) apoi vorbim și despre comunitatea (și comuniunea) credincioșilor, Care intră în Trupul Bisericii la Cincizecime, într-adevăr. E limpede că acum Biserica e inaugurată și începe să funcționeze în chip văzut, semnele doveditoare sau primele roade fiind cele consemnate în Faptele Apostolilor.
|