Citat:
În prealabil postat de antoniap
Greu cu teoria, dar mai greu cu practica. Evanghelia e scrisa, iar dreptul de autor Ii apartine lui Dumnezeu.
Ne-a cerut sa-L iubim din toata inima?
Ne-a cerut sa ne iubim semenii?
Ne-a atentionat sa nu fim mandri prin patania lui Lucifer?
AUTORUL ne-a informat, iar eu, capra, le fac pe toate pe dos. In loc sa-L iubesc pe Dumnezeu, imi fac idol din cate-un om si raman apoi stufefiata cand vad ca are si el ispite.
In loc sa-mi iubesc semenii si sa fiu pentru ei un dar, astept ca altii sa-mi fie mereu de ajutor. Prin aceasta, ma arat cuprinsa de mandrie, iar Dumnezeu se scarbeste de cei mandri.
Nu e ordine in mine, mandria din mine le rastoarna pe toate.
Dusmanul mantuirii noastre este mandria. Unele confesiuni au luat nastere din mandrie, iar mandria este lucrarea vrajmasului. Asadar, nu-mi pot deschide inima spre o confesiune care a luat fiinta prin lucrarea vrajmasului.
E adevarat ca si Ortodoxia noastra e vlaguita si parca din ce in ce mai subreda. Intoarcerea la radacinile crestinismului, da, reprezinta o solutie pentru a ne incarca bateriile, iar nu deschiderile de tot felul. Cand stii ca afara e frig, vii langa foc, nu deschizi usa.
Catolicismul este panerezie și desființarea Creștinismului însuși
http://www.apologeticum.ro/2013/07/c...si/#more-23101
|
Linkul ala, de care sunt aproape sigur ca o mai fi o declaratie a vreunui mitropolit grec de cartier, se potriveste cu restul postarii ca nuca in perete. Una este conservarea stricta a principiilor si esentei unei credinte date, si altceva o "apologetica latratoare" la nivelul isteriei confesionale mledievale. Decebal a respins foarte corect dulcegul irenism criptosincretist care a sedus-o pe colega Laura, si eu sunt de acord cu el, desi dintr-o perspectiva total non-crestina. Pe de alta parte, vituperatul reciproc intre membrii si sacerdotii BO si BC e la jalnicul nivel de narcisism comercial, adica marketing: "veniti la noi, ca suntem genuini, suntem cei mai tari". Exact ca la orice firma care cumpara/produce si mai ales vinde, din toata planeta asta. Acelasi impuls e, desigur, foarte uman, insa cu siguranta non-divin, deci nu e vreo asociatie/asociere divino-umana in acest gen de atitudini banal de previzibile la orice organizatie de pe lumea asta. A, daca vin altii peste voi (catolici, NP, sincretini, pardon sincretisti, oricine) faceti si voi ca Unul Care a zis "Daca am vorbit rau, arata ce am spus rau, dar daca am vorbit bine, de ce ma bati?". Si asta, ca raspuns la palma unui slugoi subiectiv-organizational si lingusitor-preaplecat, ca toti cainii omega fata de cainele alfa, care a indraznit sa loveasca pe cineva inca necondamnat. Ah, am uitat, nu puteti face asta.
Puterea exemplului este cea mai mare. In momentul cind o credinta rodeste, (si) altceva decit organizationism subiectiv si latrator (fie el aproape patologic de ierarholatru si relativ fanatizant, ca in cazul celui apusean, fie difuz si predispus la crize filetiste a la grec/sirb/rus, ca in rasarit) deja faptele vorbesc de la sine cuvintele tacute ale Divinitatii. Da, atunci apologetica merita sa fie dura, chiar pe alocuri insultatoare, dar numai ca raspuns la o agresiune. Exista Cineva, Care toata viata Lui a blestemat doar...o planta. Cei care vorbesc in Vest de "primitivismul ortodoxiei sau al altor credinte rasaritene" si cei din Est, care vorbesc de "imperialismul papistas/prozelitismul (neo)protestant" au uitat cum a trait, cine a fost si ce a facut intemeietorul propriei credinte?