[cezar_ioan]

Dragă Laura, soră a mea mai mare în Hristos Domnul,
m-a surprins textul tău, m-a surprins mult şi, recunosc, plăcut. Deoarece încercările mele de a înţelege, simţi, trăi/făptui creştineşte se lovesc nu doar de înclinaţiile mele păcătoase dar şi, trebuie s-o recunosc, de cunoştinţele mele deosebit de slabe în materie de dogmatică, istoria Bisericii ş.a.m.d. Fac deseori greşeli, din grabă, neatenţie, ignoranţă...
Îţi mulţumesc că nu mă repezi, cum fac alţii care sunt tari în cunoştinţe şi, cred eu, chiar în virtute. Sunt şi ei fraţii mei mai mari dar, vezi tu, deşi sunt sigur că şi ei mă iubesc în Hristos, se poartă cam ca fratele fiului risipitor... Pe când tu te-ai arătat suportivă şi împăciuitoare, cam ca tatăl celor doi fraţi...:)

Ei bine, nu, nu m-am gândit nici o clipă că aş putea să culeg textele de pe forum într-un eseu. Mai întâi pentru că scriu pe forum din plăcere, după chef, cum am mai mărturisit deja. Apoi pentru că nu sunt deloc sigur de impactul real asupra semenilor. În fine, pentru că mă apasă păcătoşenia mea chinuitoare, de care sunt destul de conştient şi în care mă zbat de-o vreme, fără vreun progres semnificativ. Mi-e şi ruşine când văd că tu găseşti rezonabile postările mele... Darmite să mai vizez şi publicarea... Văleu, am intrat deja în pământ, sau, mă rog, tastez de sub masă...:))

Voi încerca însă, pentru a rămâne pe firul sprijinului tău, să te bucur prin intensificarea studiului şi a vieţii mele de credinţă. Dacă harul Domnului va răsplăti eforturile mele, eu nu ştiu sigur... Nu pentru că Domnul nu e darnic în răsplată (ci este! neasemuit, de neexprimat! Slavă iubitului nostru Hristos şi Tatălui şi Sfântului Duh!), ci pentru că eu nu sunt sigur de faptele mele. Dar dacă va ieşi ceva bun inclusiv pe forum din încercările mele, te rog să te bucuri şi să te rogi şi pentru mine, păcătosul şi mult netrebnicul tău frate mai mic.

Cu recunoştinţă şi cu multă afecţiune,
Dumnezeu să te ocrotească şi să te lumineze!

P.S. Majoritatea celor de pe forum au sesizat că eu nu sunt un băiat serios. Sunt prea ludic, deseori rebel, neastâmpărat... Aşa am fost de mic şi nu reuşesc să-mi depăşesc adolescenţa. Te rog să mă ierţi, de câte ori voi fi neserios şi, vai, arţăgos...