Poate parea paradoxal, dar sunt convins ca Decebal are dreptate. Nu in stil/formulare (are un stil "maraitor", de Hyeonodon care isi anunta confratii ca va lua gitul unui Chalicotherium bezmetic si rupt de turma :) si este deseori foarte aproape de atacul ad hominem), ci in idee.
Explicatia: eu privesc spenglerian istoria. Perioada pe care o traim acum, daca priviti cu atentie, sta sub simbolul "ruperii granitelor", amorfizarii: sexele (sau cum ar zice Mihnea, genurile) isi interschimba rolurile si degennereaza, granitele dintre confesiuni, filosofii, culturi, etc. dispar sau se atenueaza periculos de mult, asa-numitele OMG (hibrizi de toate soiurile nefiresti, si alte porcarii, nascocite de mintile bolnave ale scientistilor posedati, chiar buni de ars pe rug, etc.), impacari aberante intre tabere in mod normal ireconciliabile, etc.
In concluzie, ce face Decebal, si altii de un gind cu el, este salutar: salvgardeaza identitati spirituale cit de cit vii intr-o lume a mortii lente si amorfe.
Privind dintr-o perspectiva proprie, deloc crestina si deloc ortodoxa, tind sa ii dau dreptate: pur si simplu, pragmatic vorbind, paradoxal, credinciosii tuturor religiilor trebuie sa se alieze intr-un para-ecumnsim daca vreti, al intransigentilor de toate culorile, impotriva efeminantului si amorfizantului ecumenism sincrretic. Dupa perceptia si doctrina mea, efeminare = moarte. LA toate nivelurile.
Quod attinet tinara noastra colega: Laura are dreptate doar la nivel de limbaj si atitudini irenice intre interlocutori, nothing more.