[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Si te poti gandi daca schimbarea aceasta nu s-a intamplat pentru ca, tu crezand ca ai dobandit intelepciunea inalta, ai inceput sa consideri ca poti fi chiar tu sursa invataturii ortodoxe, nu sfintii sau Biserica. Iar asta s-a intamplar probabil pentru ca ai fost atrasa de aceste conceptii. Si tu citezi tot timpul, dar probabil fara sa stii. Cum spunema in alt mesaj, cauta pe google cuvantul "ecumensim" sau derivate si o sa gasesti multe articole ortodoxe care vorbesc despre ecumensim si il critica. O sa vezi daca acolo nu sunt aproape aceleasi conceptii pe care le enunti, unele cuvant cu cuvant. Cum vezi, roata s-a descoperit, dar tot de altii.

Să cred că aş fi dobândit înţelepciunea înaltă? O, departe de mine un asemenea gând! "Dar o urmăresc, ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus", aşa cum scria, într-un context diferit, Sfântul Apostol Pavel.
Nu cred că aş fi dobândit înţelepciunea cea duhovnicească, ci o caut neîncetat, bine ştiind că, pentru creştini, adevărata filosofie este iubirea de Hristos, Cuvântul şi Înţelepciunea cea ipostatică a lui Dumnezeu!
Da, este frumos şi bine să luăm aminte la Părinţii Bisericii, să le cunoaştem scrierile în mod direct (citindu-le), nu doar indirect (prin intermediul literaturii secundare care le comentează) şi este bine să le urmăm, în primul rând, modul de trăire şi teologhisire. Ei au fost, în acelaşi timp, fideli Tradiţiei şi creativi sau, mai corect spus, şi-au manifestat creativitatea tocmai în duhul Tradiţiei, continuând-o şi îmbogăţind-o. N-au ezitat nici să asume ceea ce era creştin în filosofia antică "păgână", aşa cum nici înţelepţii pictori ai mănăstirilor Moldovei nu s-au temut să-i înfăţişeze pe "creştinii înainte de vreme", cum îi numea Sfântul Justin Martirul pe filosofii greci. Sfinţii Părinţi nu s-au limitat la a repeta, asemenea unor şcolari, câteva citate preluate din operele generaţiilor anterioare de Părinţi şi scriitori bisericeşti, ci au asumat, au sintetizat, au nuanţat, au aprofundat şi au continuat reflecţiile teologice şi duhovniceşti ale înaintaşilor lor.
Şi eu citez. Chiar la începutul acestui mesaj am făcut referire şi chiar am citat cuvintele Sfântului Apostol Pavel. Şi mie-mi place mlt să reţin citate din Scriptură şi din scrieri patristice şi aş putea spune, , parafrazând o minunată cugetare a lui Newton, că dacă pot zări ceva în orizontul lumii spirituale deşi sunt atât de mică, aceasta se întâmplă fiindcă stau pe umerii unor giganţi... şi cred că aceste gânduri se potrivesc fiecăruia dintre noi.
Datori suntem să ne raportăm la Părinţi ca la reperele noastre autentice şi mereu actuale de trăire şi teologhisire, este în duhul Ortodoxiei inclusiv să-i cităm atunci când considerăm potrivit (nu cu citate din ştiu eu ce articole online, ci, parcurgându-le scrierile, să alegem din ele ceea ce simţim că ne împlineşte cel mai mult, ceea ce se potriveşte cel mai bine cu modul nostru de a trăi credinţa) şi este, de asemenea, o datorie morală aceea de a fi capabili să gândim cu propria raţiune (în spiritul Părinţilor!) şi să exprimăm frumos, în cuvintele noastre, în stilul propriu, ceea ce simţim şi ceea ce am trăit în viaţa de credinţă.
"Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu. Priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa." (Evr13, 7) Ce credeţi că a dorit să exprime autorul Epistolei către Evrei prin cuvintele "urmaţi-le credinţa", citind aceste cuvinte în strânsă relaţie cu îndemnul precedent ("priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa")?...
Da, roata a fost inventată de alţii... de alţii, care au avut curajul de a fi originali şi liberi în gândire; de alţii care au înţeles că raţiunea, imaginaţia, creativitatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, expresii ale chipului Său din fiinţa noastră. Suntem creaţi, modelaţi, "sculptaţi" după chipul lui Dumnezeu, după Hristos (cf. Col1, 15). Şi expresii ale chipului lui Dumnezeu din noi sunt, potrivit teologului ortodox rus Paul Evdokimov, în special acestea:
cunoaşterea,
iubirea,
libertatea şi
creaţia.
Mi-am amintit (fiindcă şi eu sunt o mare iubitoare de citate, dar nu ca sofisme - argumentul autorităţii -, ci ca repere şi surse de inspiraţie în creşterea mea spirituală şi intelectuală), mi-am amintit o cugetare foarte foarte frumoasă. Evit să-i menţionez autorul, fiindcă aş vrea ca aceste cuvinte să fie citite "sine ira et studio".
Încerc să citez din memorie:
"mi-am încuiat porţile inimii, ca nu cumva să pătrundă în mine greşeala;
atunci, Adevărul m-a întrebat:
Eu pe unde voi intra?"
:)
P. S. Sper că nu este necesar să menţionez, în fiecare mesaj, faptul că nu am intenţia de a susţine relativismul religios! Am început să repet obsesiv această idee aici, pe forum, fiindcă detest relativismul religios şi este deranjant, agasant pentru mine să mi se atribuie această concepţie pe care NU o împărtăşesc nicicum şi pe care o consider drept una dintre cele mai grave maladii duhovniceşti ale zilelor noastre. Unicul Adevăr este Hristos! "Mai multe adevăruri înseamnă nici unul" (Petre Ţuţea) şi, de aceea, v-aş ruga să nu mai interpretaţi orice spun raportându-vă la această etichetă falsă pe care mi-aţi atribuit-o.
Este ultima dată când menţionez acest fapt. Nu am intenţia de a-mi autocenzura mesajele, de teamă de a nu fi interpretate în sensul relativismului. Nu am de gând nici să mă justific, de fiecare dată, declarându-mi Ortodoxia ca-n faţa unui tribunal eclesiastic. Doresc să exprim liber ceea ce simt şi să mi se acorde încredere. Nu cer adeziune din partea cuiva (nu aş avea dreptul), ci doar încredere - cu alte cuvinte, atunci când spun că nu promovez relativismul, să fiu crezută şi acesta să fie un subiect încheiat.
Acest PS se adresează, de asemenea, domnului Decebal şi domnului AlinB.
Mulţumesc.

Hristos în mijlocul nostru!