Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Când eram adolescent am trăit într-un sistem autoritar, cu o ideologie puternică și ierarhie țapănă. Sistemul militar comunist.
Ajunsesem în vârf, eram liderul promoției unei școli militare, când, mai întâi ca o împunsătură vie, apoi în zguduituri tot mai mari, m-a cuprins o formă de trezire asemănătoare celei matinale, de după o beție: buimac foarte, începeam să-mi dau seama ce-i cu mine și ce-i cu oamenii din jur... Realizam că sunt prizonier într-o lume care nu avea nimic comun cu mine și nici sufletul meu cu ea. Că pe măsură ce deveneam mai “mare” în ierarhia acelei lumi mă micșoram omenește tot mai mult. Simțeam că sunt des-ființat, dezumanizat și … recompensat pentru asta!
|
Sunt doua aspecte: cand e un regim ca cel comunist, gresit, daca cineva simte ca nu se mai incadreaza in el inseamna ca cel mai probabil e sistemul gresit. Cand e vorba de Biserica, iar cineva simte ca nu se mai incadreaza in sistem inseamna ca el greseste, nu e sistemul gresit.
In cazul lui Theodor e si normal, cand vede cate contradictii sunt in catolicism e firesc sa se gandeasca la faptul ca e sistemul gresit. Fara ajutorul harului nu e decat o filozofie, si aceea contradictorie. Din cate am inteles a fost si ortodox inainte sa treaca la stilisti), poate n-a fost practicant.