[Florinvs]

Fără doar şi poate existau anumite planuri de măsuri, proceduri care reglementau cum să se acţioneze într-o atare situaţie.

„Să le dea partidul motorină!”

Securitatea judeţeană era condusă la momentul respectiv de col. Florian Bunta, un om dur, impulsiv. Acesta fără să se gândească prea mult, într-o primă etapă a ordonat măsuri dure de represiune prin forţă. Probabil că, dacă măsurile ordonate de acesta erau puse în aplicare, „Revoluţia” din Autogara Bistriţa se putea transforma într-un veritabil măcel. Şi cu alte urmări. Cine poate ştii? Ordinul de intervenţie a ajuns şi la Miliţia Judeţeană, fiind alarmat Biroul de Ordine Publică, al cărui şef era pe atunci, lt. maj. Gheorghe Tomşa. Acesta, în prezenţa şefului Miliţiei, col. Dumitru Pojar şi a altor ofiţeri cu funcţii de conducere, a avut o replică de bun simţ, care a rămas peste ani în memoria celor prezenţi: „Ce să fac eu acolo, să le dau motorină? Să le dea partidul!”.


După liniştirea spiritelor, la câteva zile după eveniment, cineva nu a uitat aceste cuvinte spuse de Gheorghe Tomşa. Acesta a fost pus în discuţia organizaţiei de bază a PCR şi sancţionat cu amânarea înaintării la gradul următor pentru un an de zile.

În muşuroiul cu furnici

Între timp, a fost informat şi şeful Inspectoratului Judeţean, col. Gheorghe Muşuroaia, care a dat ordin ca în autogară să nu fie trimise niciun fel de forţe de intervenţie. Acesta s-a dus în birou şi s-a îmbrăcat în haine militare şi fără niciun fel de însoţitori, în afara şoferului de pe autoturismul de serviciu, s-a deplasat în Autogara Bistriţa. Dovedind o prezenţă de spirit şi calm remarcabile şi curaj în acelaşi timp, colonelul Muşuroaia a intrat în mijlocul mulţimii dezlănţuite. Deja flăcările mistuiau cele două chioşcuri de ziare, iar furia oamenilor ameninţa magazinele din zonă. Şeful Inspectoratului s-a urcat în picioare pe maşina de serviciu şi de pe acea tribună improvizată a ţinut oamenilor un mic discurs. Probabil din respect pentru haina militară sau a curajului acelui om, mulţimea s-a domolit puţin şi l-a ascultat. Prin câteva cuvinte simple, el a explicat oamenilor ce s-a întâmplat, că au fost probleme cu motorina, dar că a dat dispoziţii ca în cel mai scurt timp ca o cisternă încărcată cu preţiosul combustibil să vină în autogară să alimenteze autobuzele, pentru ca oamenii să poată ajunge la casele lor. Cum-necum, intervenţia col. Gheorghe Muşuroaia a liniştit spiritele, oamenii l-au ascultat şi au încetat vandalizarea zonei. La scurt timp, în autogară şi-a făcut apariţia o autocisternă, care a alimentat fiecare autobuz, sub directa supraveghere a colonelului Gheorghe Muşuroaia.
În jurul orei 19.30, autobuzele au început, rând pe rând, să părăsească autogara cu oamenii înghesuiţi ca sardelele, mulţumiţi totuşi că pot ajunge la casele lor. În urmă, a rămas autogara pustie, cu distrugerile provocate de oamenii dezlănţuiţi, geamuri şi uşi sparte, şi cele două chioşcuri de ziare distruse, încă fumegânde, cu fotografiile lui Ceauşescu pe jumătate arse şi călcate în picioare. Practic, întreaga operaţiune de potolire a oamenilor, de dezamorsare a unei situaţii care putea să scape de sub control, a fost făcută de o singură persoană, col. Gheorghe Muşuroaia. Ulterior, acesta a raportat primului secretar al Comitetului Judeţean al PCR, Nicolae Buşui, despre evenimentul petrecut şi despre soluţionarea lui. În aceeaşi noapte au fost luate măsuri de îndepărtare a oricăror urme ale revoltei oamenilor. S-au pus geamuri la autogară, cele două chioşcuri de ziare au fost reparate şi vopsite, iar a doua zi, în acestea se vindeau ziare oficiale ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu doar câteva ore înainte.

Acarii Păun

Se pare că una dintre persoanele care au avut de suferit de pe urma revoltei din autogară a fost locotenentul-major Gheorghe Tomşa, care a refuzat să execute un ordin, el fiind sancţionat pe linie de partid cu amânarea înaintării în grad. Şi asta doar pentru că a făcut acea observaţie de bun simţ, că nu are de unde le dea motorină oamenilor, ci partidul (PCR) trebuie să facă acest lucru.


O altă persoană sancţionată a fost un şef de serviciu sau un contabil de la ITA, un adevărat Acar Păun, care a fost găsit vinovat de lipsa motorinei. Ulterior, nici cei de la Securitate, din ordinul aceluiaşi col. Gheorghe Muşuroia, nu au întreprins alte măsuri specifice pentru identificarea unor lideri ai protestului spontan din autogară, lăsând deliberat ca totul să fie trecut sub tăcere şi în uitare.

Niet raportare

Informarea făcută eşaloanelor superioare a atenuat mult amploarea evenimentului, totul a fost prezentat ca fiind un scandal provocat de nişte beţivi, fără niciun fel de urmări. Nu s-a raportat nimic despre faptul că revolta din Autogara Bistriţa a avut pe alocuri şi accente împotriva regimului, că s-a strigat împotriva conducerii de partid şi de stat sau că fotografiile lui Ceauşescu au fost arse. Paradoxal, despre această formă de protest inedită, violentă în anumite momente ale derulării ei, nu a vorbit nici „Europa Liberă” şi nici alte posturi de radio, care acţionau din greu la subminarea regimului comunist din România.