[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

În al patrulea rând, dacă Arsenie Boca ar fi vrut să picteze pe cineva cât se poate de "catolic", l-ar fi pictat, şi aici cred că Mihnea Dragomir ar fi întru totul de acord, nu pe Francisc de Asisi, ci pe ... Papa, papa fiind cel care poate fi considerat cât se poate de "catolic". Dar de vreme ce Arsenie Boca a ales să zugrăvească nu pe papa, ci pe Francisc, cred că asta spune foarte multe despre ce credea Arsenie Boca, altfel spus nu cred că era un filo-catolic în sens de filo-papist; dar noi ştim, mai ales după eforturile "apologetice" ale unora aici pe forum că temelia catolicismului nu este Francisc de Asisi, ci papa de la Vatican, vicarul lui Hristos pe pământ. Adevăratul simbol al catolicismului, după cum înşişi papistaşii spun şi confirmă, nu este Francisc de Asisi, ci "papa cu-ale sale trei coroane puse una peste alta". Deci nu cred că Arsenie Boca făcea o trimitere la catolicism în genere, pentru că dacă despre asta ar fi fost vorba atunci cu siguranţă îi dădea întâietatea, primatul, şi în pictură, sfântului părinte papa. Dar nu a făcut-o, cu alte cuvinte argumentul pe care l-ai adus s-a întors împotriva ta.

Bine, frate Decebal, bine ai punctat câteva lucruri în legătură cu doctrina, dar ce argument mai e şi acesta pe care îl desfăşori acum? Pari un om cu o logică strânsă, robustă mai bine zis. Să înţeleg că te-ai dedat la cele ale simţământului?...:)

Ce mă miră pe mine e că postulezi pe cine ar trebui să picteze un artist şi pe cine nu.
Mai mult, mă miră presupunerea că Părintele Arsenie Boca, un artist autentic, s-ar fi ocupat în picturile sale cu afirmarea poziţiei ortodoxe faţă de catolicism, în sens de dispută interconfesională.
Oare pictorul Arsenie nu avea nimic mai bun de făcut, ca artist şi ca om al lui Dumnezeu, decât să exprime raportul dintre doctrinele BO şi BC?
Eu cred că mai degrabă căuta să exprime în pictura sa ceva din sfinţenia unui om a cărui viaţă a fost dăruită lui Hristos şi răsplătită de Domnul din belşug. Aşa cum alţi artişti au zugrăvit pe Sfântul Ilie sau pe Apostolii Petru şi Pavel, de exemplu.
Şi nu neapărat doar de dragul sfinţilor, deşi acesta e un motiv tare bun pentru inima unui artist, ci pentru că e relevant pentru istoria mântuirii. Arta bisericească participă cu limbajul ei specific la transmiterea mesajului Evangheliei, mai întâi, iar nu la arbitrajul unei certe dintre un cap încoronat şi altul, poate mai puţin încoronat.

În concluzie, mă mir că promovezi necesitatea înfăţişării Papei în locul Sfântului Franscisc.
Artistul e singurul care decide pe cine să picteze, după cum îl cheamă conştiinţa lui îndrăgostită de frumos, de Biserică. Conştiinţă care nu e deloc părăsită de Duhul lui Hristos.

Urât îmi pare să apucăm artele de gâtul lor subţire şi să le facem coadă de topor pentru a lovi în inima fratelui, chit că-i frate după vreun presupus tată vitreg, cum sugeraşi fără jenă în cuvântul ofensator faţă de Laura.

M-aş bucura să retragi lamentabilul tău excurs estetic prin arta bisericească, dacă nu ca scuze faţă de Laura, atunci din teamă că Părintele Arsenie Boca ar putea să fie cu adevărat îndurerat, ca om al lui Dumnezeu şi ca artist, văzînd cum i-ai molfăit lucrarea, fie ea şi imaginară pentru tine.