[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Pentru că Revelaţia are caracter de relaţie inter-personală. Persoana autentică nu striveşte persoana, nu o obligă, nu o constrânge ci o iubeşte, se smereşte luînd aminte la semen (în sensul în care Domnul ne-a numit fraţi), la particularităţile lui ontologice, unice şi originale. Aşadar, pentru că Dumnezeu e smerit înaintea scriitorilor pe care i-a inspirat.

Pentru că Dumnezeu e bogat, neîncăpînd sub pălăria unui singur om/scriitor şi pentru că, desigur, Dumnezeu nu e obiect - ca să încapă precum caisa într-un borcan.

Pentru că unul şi acelaşi mesaj se poate comunica în multe moduri, funcţie şi de cel ce receptează.

Pentru că informaţia e un produs de relaţie, nu unul absolut, în sine. Ţine de întâlnirea dintre două persoane, e rod al relaţiei, aşadar diferă nu numai din pricina bogăţiei Sursei ci şi din pricina specificului receptorului. Şi e duh, lucru pe care îl uită mereu obiectualiştii raţionalişti şi mecanicişti, sărmanii.

Pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi.

Pentru că eu, ca tată, unul sunt şi îi iubesc cu aceeaşi intensitate pe toţi copiii mei: şi pe Petru şi pe Tudor şi pe Maria. Cu toate acestea, într-un fel comunic cu Petru, altfel cu Maria. Deşi tot eu sunt, unul şi acelaşi tată şi tot aceleaşi conţinuturi le comunic, neavînd o învăţătură diferenţiată sau alt sentiment decât iubirea părintească, una, izotropă (ca să forţez o analogie cu fizica).
Mai greu e când se ceartă între ei şi îmi revendică, fiecare, iubirea doar pentru el / doar pentru ea, iubirea întreagă şi "dreptatea". Atunci le spun: "să ne liniştim, mai întâi!". Şi bag seamă că Dumnezeu ne zice şi nouă acelaşi lucru...

Încă un răspuns excepţional! Şi iar nu mai găsesc ce să comentez... rămânându-mi doar să mă bucur şi să mă mir de aceste cuvinte minunate!
Hristos în mijlocul nostru, domnule profesor!