[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Acel articol nu se refera la relativizarea invataturii sau la modernism, ci la perceptii subiective diferite. De altfel in afara de comentariul tau mai sunt doua comentarii la articol, unul din ele foarte detaliat, ambele precizand ca nu sustin deloc de acord cu dezacordul in privinta unei invataturi.
Chiar vroiam sa mentionez datile trecute ca toate articolele si toti cei care scriu pe acel site, ortodoxia tinerilor, sunt exact ce spun si eu, nu sunt deloc in spirit ecumenist. Daca iti este drag acel site, de ce nu inveti ceva de acolo, pari a fi singura care sustine altceva.
Am observa ca pe aproape toate site-urile se propaga invatatura ortodoxa, nu cea modernista, unele scriu constant impotriva ecumensimului, doar pe forumul acesta sunt mai multi credinciosi care sustin aceste invataturi moderniste. Si par astfel ca cei ce nu le sustin ar fi in minoritate, cand de fapt daca cineva cauta pe net nu prea o sa gaseasca aceste idei pe site-urile ortodoxe.

O sa precizez ceva legat de adevarul absolut si relativ, astfel de discutii aveam cu cativa atei acum cativa ani. Interesant e ca pana la urma ei au inteles despre ce e vorba, desi erau atei.
Adevarul relativ de care se tot vorbeste, adica fiecare vede cum crede realitatea e de fapt o conceptie din religiile pagane, hindusii si budistii au asa ceva. New-age-ul are la baza aceasta conceptie.
O perceptie relativa, personala, putem avea in cazul senzatiilor, sentimentelor, trairilor, etc. Adica ii place cuiva culoarea rosie, altuia verde, unuia ii place un film altuia alt film sau mancare. La asta se refera si articolul.
Relativismul modern a extins aceasta perceptie subiectiva si asupra realitatii obiective. Nu putem sa spunem de exemplu despre un tigru ca are patru picioare sau zece, fiecare cum crede si are dreptate. Acesta e un adevar absolut, nu tine de perceptia cuiva. Sau ca Romania este in Europa, acestea nu sunt adevaruri relative, ci obiective.
La fel si in cazul invataturii, nu e ceva ce tine de perceptia noastra, ca nu noi reinventam Revelatia. E un adevar absolut, nu relativ cum il vad unii gresit. Trairea noastra, sentimentele, da, acestea tin de perceptia subiectiva.

"Acel articol nu se refera la relativizarea invataturii sau la modernism, ci la perceptii subiective diferite."
Exact!
Mă bucur că mi-aţi înţeles mesajul. Nici eu n-am susţinut relativizarea învăţăturii, ci tocmai faptul că, fiind diferiţi, avem percepţii subiective diferite. Am avut, chiar pe a doua pagină (cred), o discuţie cu Vlad în acest sens şi i-am spus că nu susţin relativismul dogmatic, iar Vlad mi-a acordat încredere. Mă bucură faptul că acum m-aţi înţeles şi dvs.
Probabil că, din neatenţie (vina îmi aparţine), voi fi avut vreun mod de exprimare mai ambiguu, astfel încât, după aceea, orice am mai scris mi-a fost interpretat în sensul susţinerii relativismului dogmatic.
"Adica ii place cuiva culoarea rosie, altuia verde, unuia ii place un film altuia alt film sau mancare."
Exact.
Putem aplica şi în privinţa vieţii duhovniceşti: unul preferă să se roage cu anumite cuvinte, altul altfel, unul îşi alege un duhovnic dur şi autoritar, altul preferă un povăţuitor blând şi indulgent, unul îşi ia drept ghid în viaţa spirituală anumite cărţi, ale anumitor autori (de exemplu, părintele Stăniloae, părintele Galeriu, Nicolae Steinhardt, Pr. Al. Schmemann, Paul Evdokimov etc), alţii aleg duhovnici cu viziuni diferite (părintele Cleopa, Pr. Arsenie Papacioc etc) şi exemplele pot continua.
Risc să mă aventurez puţin mai departe: unii preferă să-I înalţe lui Dumnezeu cântări prin instrumente muzicale, alţii doar vocal, unii rămân fideli minunatelor capodopere ale imnografiei bizantine, alţii se roagă cu propriile cuvinte Tatălui ceresc etc.
Astfel de diferenţe interconfesionale nu sunt dogmatice, ci ţin de ethosul fiecărei confesiuni, de modul în care fiecare grup de creştini Îl poate sluji mai bine, cu mai multă uşurinţă Domnului.
Ştiţi povestea despre măscăriciul care, zilnic, intra în catedrală şi făcea gumbuşlucuri de circ în faţa icoanei Maicii Domnului cu Pruncul? Preotul, indignat, tocmai se pregătea să-l alunge pe nedisciplinat din locaşul sfânt, când, cu uimire şi teamă, a văzut cum Maica Sfântă, coborând din icoană, îi ştergea clown-ului stropii de transpiraţie de pe frunte, iar Pruncul râdea şi bătea din palme privindu-l. Desigur, totul e fictiv, dar... dar atât de autentic totodată.
În altă ordine de idei, adevărul că tigrul are 4 picioare sau că România se găseşte în Europa NU sunt adevăruri absolute, ci relative şi ţin de lumea asta schimbătoare. Dacă vrea Dumnezeu, poate crea, începând de mâine, doar tigrii cu 10 picioare, iar în privinţa României în Europa... Nu ştiu, dacă vin chinezii peste noi, s-ar putea... :)
Adevărurile lumii acesteia, verificabile empiric sau raţional, sunt relative, supuse transformării şi depinzând întru totul de voinţa Creatorului.
Unicul Adevăr absolut nu este un fapt obiectiv din universul creat, nici o idee, un concept sau o doctrină.
Adevărul absolut este o Fiinţă unică în trei Ipostasuri.
Doar El este Adevărul absolut (In14, 6) El, Adevărul, să ne apere pe noi de ispita de a-L relativiza vreodată în imaginaţia noastră şi-n gândirea noastră îmbolnăvită de prejudecăţi. Sigur că acest unic Adevăr niciodată şi de către nimeni nu poate fi relativizat, fiindcă El este veşnic şi e tot una cu Iubirea (I In4, 16). El e Izvorul unic al adevărului şi al iubirii şi numele Lui se cuvine a fi slăvit în vecii vecilor, Amin!