[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Diversitatea oricat ar fi de diversa pana la urma se imparte in bine si rau.
Ca exista si o iubire care nu e iubire, un adevar care e minciuna, o dreptate care nu este dreptate, etc.



Si banuiesc ca trebuie sa simta, ce simti tu, nu-i asa?

Idee excesiv de... radicală, reducţionistă, nu ştiu cum să spun... Între bine şi rău nu există doar diversitate. Binele şi răul se află în antiteză, în opoziţie ireconciliabilă. Răul nu-i diferit de bine, ci opus acestuia şi, mai corect dogmatic, răul nu există, fiind doar lipsa binelui. Răul nu are o existenţă ontologică proprie şi, de aceea, nu poate persista decât parazitând binele, pervertindu-l, deghizându-se sub masca acestuia.
Binele, în schimb, Îl are ca Izvor pe Dumnezeu Cel bun şi mai presus de bunătate!
De aceea, între oamenii buni pot exista diferenţe, fiindcă fiecare dintre ei este unic şi practică binele, ale cărui forme sunt infinite, în felul său propriu.