Citat:
În prealabil postat de zargan
"Excelenta observatie!
Este ultima cheie a rugaciunii. Cea mai importanta.
Facand o paralela cu tantrele inferioare (Tantra Actiunii) in sistemul crestin putem traduce astfel:
cheia 1: iconografia biblica (care impresioneaza mintea prin citit si meditatii) ne face sa ne impartasim de trupul Lui Hristos;
cheia 2: caldura fina care apare in inima in timpul rugaciunii ne face sa ne impartasim de glasul Lui Hristos;
cheia 3: pauza la sfarsitul sunetului launtric - clipa in care suspendam miscarea rugaciunii si ascultam - ne face sa ne impartasim de mintea Lui Hristos."
Buna ziua tuturor
Legat de cele de mai sus, postate de Florin Oltean:
Nu are rost sa te apuci sa cauti tot felul de paralelisme sau doctrine/idei comune intre Ortodoxie si alte religii – in cazul de fata Budism. Trebuie sa intelegi ca sunt complet separate, iar a incerca sa raportezi rugaciunea lui Isus la tot felul de “tehnici de iluminare” este o mare greseala care, din pacate, este foarte “la moda” in aceste zile. Amestecam lucrurile fara sa stim despre ce este vorba. Rugaciunea lui Isus nu are nimic de a face cu filosofia orientala (si includ aici si yoga cu faimoasele ei chakre). Ca idee, yoga are la baza premisa ca energia pleaca din prima chakra, iar noi trebuie sa-l trezim pe kundalini ( :) ) care va urca din chakra in chakra pana la ultima, cea a iluminarii (adica de la o energie murdara la o energie curata – hm, nu stiu cum te poti purifica prin impurificarea energiilor superioare cu energii inferioare). Toti practicantii de yoga sau budistii, in momentul in care descopera Rugaciunea lui Isus, considera ca au descoperit Sfantul Graal “uite, vezi si crestinii se raporteaza la chackra inimii, si drumul catre mantuire se face prin intermediul chakrelor, asa cum spunem noi de mii si mii de ani”, dar asta nu este decat un vis al lor (daca este sa luam numai pozitia inimii duhovnicesti fata de chakra inimii si vom vedea ca sunt complet diferite) Oricum, nu am de gand sa stau sa explic diferentele, pentru ca nu are rost sa le compari. Ideea pe care am vrut sa o transmit este sa incetezi a mai cauta asemanari, pentru ca ele nu exista. Budismul si Crestinismul sunt complet diferite si au la baza idei si legi complet diferite ( budismul are la baza ciclicitatea, iar crestinismul credinta in Sfanta Treime si viata de dupa moarte ( imi cer scuze, dar nu stiu cum sa o spun doar in cateva cuvinte) iar a te apuca sa le compari este ca si cum ai compara o roaba cu o naveta spatiala si ai ajunge la concluzia ca de fapt sunt identice pentru ca amandoua servesc la .... carat, adica poti cara "ceva" cu ele.
“…Eu inca mai am de luptat cu ele - poate ca una din ele este si aceasta sondare/exprimare a perspectivei budiste.”
Te-ai intrebat vreodata de ce continui sa cauti si sa lupti? De ce acum, cand esti in “perioada budista”, fata ta se intoarce tot catre ortodoxie, unde cauti asemanari ? Nu te cunosc, este prima oara cand discutam, insa eu nu vad decat 2 variante:
1) Ai luat deja o hotarare, si anume ca budismul este alegerea ta, dar, undeva acolo in tine, inima (a se citi sufletul) ta cauta o “scuza”, pentru ca se simte vinovata. Iar cea mai buna scuza este gasirea de tot felul de asemanari care sa-ti dea tie liniste. Aici nu pot sa-ti spun decat ca cele mai mari si mai reusite minciuni/dezinformari sunt cele care sunt bazate pe franturi de adevar. Daca tu vei cauta sa cauti asemanari, nu vei face decat sa construiesti o minciuna si mai mare, care sa te multumeasca. Dar ai mare grija, vei trai in minciuna.
2) Nu esti hotarat cu adevarat ce vrei, iar inima ta cauta calea cea dreapta, calea crestinului, chiar daca tu nu vrei sa recunosti asta. Sa nu uitam ca in inima fiecarui crestin ortodox botezat, se afla insusi Domnul nostru, Isus Hristos, care plange pentru noi. Plange pentru ca noi nu dam curs putinelor rugaminti pe care le are el, plange pentru ca noi mereu ii intoarcem spatele. In acest caz, urmeaza-ti chemarea sufletului si indrazneste sa intri pe Calea lui Isus. Nu este greu, cauta un duhovnic, si el te va calauzi.
|
Buna Zargan,
Inainte de a fi musulman, hindus, budist sau crestin, fiecare a invatat cuvinte care denomineaza "ceva" /"cineva".
Fiecare religie are in spate o poveste "cu cuvinte" despre “fericirea fara sfarsit”, “suferinta cu si fara sfarsit” sau “extinctie’.
Inainte de a intelege "cuvinte" si a-ti asuma o apartenenta, de facto nimeni nu apartine niciunui curent de gandire conceptuala.
Nici dupa o autoidentificare conceptuala religoasa nu exista garantia ca apartenenta / afinitatea ramane imuabila.
Cel ce cauta fara prejudecati, in opinia mea trebuie sa plece de la premisa ca exista un singur adevar dupa care realitatea este functionala.
Intelegerea corecta a realitatii, in primul rand, trebuie sa se bazeze pe observatie si rationament.
Metodologic, a nu compara puncte de vedere diferite, marturii, afirmatii despre o anumita stare de fapt este o abordare limitativa care nu poate genera perspectiva si intelegere profunda.
Sunt de acord ca atunci cand amesteci mai multe mancaruri poti sa faci indigestie dar realitatea ne ofera si exemple in care amestecul este mai puternic si rezistent.
Cand se inteleg principii functionale din mai multe domenii, sinteza lor poate conduce la o descoperire remarcabila.
Eu inteleg si respect abordarea dogmatica care are resursele ei psihologice incontestabile, insa nu toti suntem construiti la fel.
De aceea, in opinia mea, chiar daca nu suntem de acord cu alte abordari, respectul pentru acestea, daca sunt bine intentionate si sincere, este un respect pe care ni-l acordam de fapt noua insine.