Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Iar până nu cunosc mă curățesc, până nu dobândesc Viața, nici Adevărul nu-L voi cunoaște. De aceea nu țin neapărat să-L exprim, corect, înainte de a-L fi cunoscut în viul vieții mele.
Dacă Adevărul este Hristos, Îl vom putea, oare, exprima în formule dogmatice?
A nu se înțelege că resping dogma. Însă ea nu este decât dreptarul credinței, pe care putem sui ca o plantă spre Lumină.
|
Frate, e sonor cuvântul tău, dar mă bate gândul că până să dobândim Viața avem oarecare acces la Adevăr... De pildă prin Sfânta Împărtășanie.
Iar dacă aștept să dobândesc mai întâi Viața și năzuiesc la tot Adevărul, oare nu-mi va trece vremea vieții cu gânduri înalte și nobile?
Știi, uneori mă liniștesc cu gândul că în orice om creștin care ține o cât de mică legătură cu Dumnezeu (să zicem că zice un Doamne ajută! din când în când) se petrece o anume dobândire a Vieții și o anume cunoaștere a Adevărului. De fapt, ca să fiu sincer până la capăt, acesta cred că e modul obișnuit de împreună-lucrare dintre om și Dumnezeu pentru tot păcătosul. Și sunt mulți oameni păcătoși din aceștia, mulți de tot...
Cât privește dogma ca dreptar al credinței, frumos icon mi-ai desenat în minte spre urcuș. Numai că nu mă hotărăsc la care plantă să mă opresc!...:)