Oligarhia semințelor. Cum poate deveni România „grânarul OMG” al Europei (II)
„Neo-iobăgia” Monsanto
În secolul al XIX-lea s-au realizat unele cercetări sociale despre starea țărănimii de după împroprietărirea lui Cuza. S-a remarcat un fenomen bizar: în unele regiuni, obștile de răzeși practicau arendarea pământului, pe care, ulterior, îl lucrau tot ele. Cu alte cuvinte, țăranii își arendau pământul pentru a lucra ei înșiși pe același pământ! Explicația acestui comportament aparent aberant, care transforma țăranul în iobag, a fost dată abia în perioada interbelică de către unul din membrii proeminenți ai Școlii Gustiene, H.H. Stahl: semințele – sau, mai degrabă, lipsa acestora.
Țăranilor li se dăduse pământ, însă nu și semințe, iar pentru procurarea acestora trebuiau bani. Pentru a face rost de bani, țăranii își arendau pământurile – și, astfel, se puteau împrumuta la bancă și puteau începe lucrările pe propriile lor pământuri…
Iată, așadar, încă un mic exemplu despre rolul strategic pe care îl au aceste mici semințe în producția agricolă, relațiile de proprietate și raporturile economice din societate. Bineînțeles că lipsa aprovizionării cu semințe nu a fost o scăpare naivă a responsabililor României acelor vremi, ci o politică intenționată, prin care țăranii puteau fi reintroduși în raporturi de dependență față de marii proprietari (sau, mai degrabă, față de marile trusturi de arendași).
Dacă astfel de metode se practicau în secolul al XIX-lea, oare în vremurile noastre ce metode vom vedea puse în practică de către companii precum Monsanto, ce nu au nici un fel de scrupule?
|