Oligarhia semințelor. Cum poate deveni România „grânarul OMG” al Europei (II)
Arătam în numărul trecut cât de agresivă a devenit compania americană agro-industrială Monsanto în S.U.A., în ciuda efectelor nocive atestate ale produselor sale (care sunt, în principal, organisme modificate genetic). O astfel de dominație a fost posibilă printr-un complex conjugat de interese între gigantul producător de O.M.G., instituțiile de supraveghere ale siguranței alimentare din S.U.A. și decidenții politici. Monsanto nu urmărește, însă, doar invadarea piețelor agro-alimentare cu produse modificate genetic.
Obiectivul său este mult mai ambițios: monopolul semințelor – inițial, prin pătrunderea pe piața semințelor cu O.M.G. protejate de drepturile de proprietate intelectuală sau brevet, iar apoi, într-o etapă ulterioară, după ce concurenții sunt eliminați și politica drastică a brevetelor va obliga fermierii să achiziționeze semințe în fiecare sezon, prin dominarea completă a acesteia. Pentru a îndeplini acest obiectiv, Monsanto caută cu înfrigurare să pună stăpânire pe piețele globale, cu efecte dezastruoase pentru fermierii care cad în capcana companiei. Cea mai greu de pătruns este, deocamdată, Europa, însă se pare că Monsanto și-a găsit un cal troian perfect: România.
Imperiul Monsanto?
Aceeași strategie ca în S.U.A. este aplicată și pe plan internațional, cu precădere în țările din „lumea a treia”. Astfel, în America Latină și în Asia culturile de O.M.G. ale Monsanto au cotropit, pur și simplu, terenurile agricole, au distrus culturile locale, naturale – și nu doar atât, ci și modul tradițional, familial de producție agricolăexistent în acele locuri.Sub mirajul recoltelor bogate și facile, agricultorii au cumpărat semințele tratate genetic, amăgiți de propaganda care promitea rezultate profitabile și, totodată, scutirea de efortul îngrijirii și protejării de dăunători. În scurt timp, semințele modificate genetic s-au răspândit fie sistematic, fie accidental, iar fermierii s-au văzut supuși acelorași condiții constrângătoare, care le interzic păstrarea „semințelor brevetate”, iar produsele agricole modificate genetic au început să-și facă simțite efectele asupra consumatorilor. E de reținut, o repetăm, că nu doar lanțul semințe-produse a fost grav perturbat de achiziționarea semințelor modificate, ci și un mod anume de a face agricultură.
În Mexic, de pildă, introducerea culturilor de porumb modificat genetic a dus la contaminarea tuturor culturilor de porumb din țară. Deși țara a interzis cultivarea soiurilor de O.M.G., totuși, în urma tratatului de comerț liber încheiat de S.U.A. cu Mexic și Canada, porumbul Monsanto a cucerit piața locală prin importuri. Fiind subvenționat masiv de administrația S.U.A., porumbul „industrial” (cum este numit de localnici) este și mult mai ieftin decât cel produs local. Astfel s-a ajuns la șocanta situație în care în țara de origine a porumbului, în care se cultivau de mii de ani numeroase soiuri locale, nu mai există în prezent porumb neafectat de genele O.M.G. Țăranii mexicani, practicanți ai unei agriculturi de subzistență, care își cultivau porumbul pentru tortilla zilnică și pentru a păstra semințe pentru sezonul următor, se văd în situația de a practica, mai nou, o agricultură de rezistență în fața imperialismului multinaționalelor.
În America de Sud, după ce au fost introduse inițial în Argentina (prima țară care a dat „undă verde” culturilor modificate genetic), culturile de O.M.G. s-au răspândit mai apoi fulgerător în Paraguay și Brazilia. Practic, Monsanto a încurajat folosirea semințelor modificate genetic prin contrabandă, punând guvernele țărilor în fața unui fapt împlinit, forțându-le mâna pentru legalizarea noilor produse agro-alimentare. Fermierii brazilieni care se împotrivesc culturilor Monsanto numesc ogoarele însămânțate cu produsele acestei companii „deșertul verde”, deoarece plantele modificate distrug ecosistemul terenurilor agricole pe care sunt cultivate. În plus, culturile Monsanto sunt monoculturi – ele sunt menite unei producții industriale și cultivării pe suprafețe întinse. Monoculturile sunt incompatibile cu agricultura țărănească, în care predomină un mod de producție diversificat (soiuri diverse de grâne, legume etc.) și neuniform.
În altă regiune a globului, în India, s-a ajuns la adevărate tragedii umane. Fermierii cultivatori de bumbac au fost amăgiți cu perspectiva obținerii unor recolte substanțiale în urma plantării semințelor tratate genetic, ce ar fi protejat plantele împotriva unui parazit. Așa că semințele Monsanto au fost achiziționate în masă. Curând, însă, s-a observat că bumbacul rezultat de la aceste semințe a dezvoltat o boală ce s-a extins, în scurt timp, și la culturile de bumbac nemodificate/organice. A devenit tot mai greu să găsești semințe organice, Monsanto ajungând să controleze aproape în totalitate piața bumbacului din India – cu toate că semințele sale se vând de patru ori mai scump! Achiziționarea acestora nu e posibilă decât dacă țăranii se împrumută la bancă. Dacă recolta e proastă din cauza noii boli „marca” Monsanto, țăranii se văd în situația să devină datori vânduți. Problemele întâmpinate de fermierii indieni au dus la fenomene sociale absolut tulburătoare, printre care o adevărată epidemie de sinucideri – care a făcut, între 1997-2010, nu mai puțin de 199.132 de victime!
|