[antiecumenism]

Dan Badulescu si maica Ecaterina Fermo apreciaza filmul Ostrov:

http://saccsiv.wordpress.com/2012/02...re-acest-film/

"Atmosfera din timpul slujbelor în bisericuţa de pe Ostrov este mirifică, plină de dulceaţa sfinţeniei ce sălăşluieşte în orice biserică în care se înalţă rugăciuni Domnului. Şi cu toate acestea, îl vedem deseori pe batuşka Anatolie retrăgându-se pentru rugăciune în mijlocul naturii ostrovului. Acolo, în psalmi şi lacrimi, cu rugăciunea minţii, cu bucurii şi tristeţi numai de el ştiute, se simte în largul lui. El ştie că rugăciunea către Dumnezeu trebuie să fie în Duh şi Adevăr, o convorbire cu Puterile Cereşti, cu îngerii şi sfinţii. Acesta este ,,dorul de pustie’’ care a dăruit creştinismului ortodox zeci şi zeci de sfinţi. Cu toate că părintele Anatolie e binecuvântat de Dumnezeu cu mult har, îl auzim suspinând: ,,Nu este pace în sufletul meu… nu mă slobozeşte nici un minut’’. Desigur acest iad, aceasta cumplită mustrare de conştiinţă fiind în urma păcatului crimei comise cu 30 de ani în urmă.

Citind cu atenţie vieţile Sfinţilor Părinţi, vom afla de acolo că pentru a-şi păstra nealterată virtutea smereniei obţinută în zeci de ani de post, lacrimi şi rugăciuni, sfinţii afişau de multe ori o atitudine ieşită din comun, tocmai pentru a împlini cuvintele sfinte ale Domnului nostru Iisus Hristos : ,, Şi tu când te rogi, intră în cămara ta… şi cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ce face dreapta.’’. Cu alte cuvinte o discreţie totală. Aşa este şi părintele Anatolie, personajul propus de Pavel Lunghin, ca un bun exemplu de apreciat şi de urmat. Desigur toate consideraţiile acestea ar putea creea confuzie în mintea multor călugări de astăzi, aşezaţi, corecţi, care împlinesc aproape până la virgulă, toate îndatoririle date de duhovnici şi stareţi. Desigur că nu toţi oamenii pot avea aceeaşi măsură duhovnicească… dar absolut cu certitudine, pot avea dorinţa de a fi ,,prietenii lui Hristos’’ şi de a vorbi cu El, ca şi cu ,,un prieten’’, aşa cum spun rugăciunile înaintea împărtăşaniei. Pentru aceasta, regizorul Pavel Lunghin a aşezat în prim plan toate încontrările părintelui Anatolie cu părintele Iov şi cu părintele stareţ Filaret, ca exemplu demn de dorit şi de urmat, căci de preoţi ca Iov şi Filaret este plin monahismul actual. Să nu fie ! – cum spun Sfinţii Părinţi.

În sfârşit, recomand din tot sufletul acest film tuturor celor care au îndoieli şi frici, care încă mai oscilează sau nu înţeleg care să le fie atitudinea în societatea noastră apostaziată.

Soluţia propusă de Pavel Lunghin şi echipa sa este: ,,NEBUNIA ÎN HRISTOS’".

Maica Ecaterina Fermo