Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Annyta, ceea ce vrem sa elucidam este de ce obedienta impotriva ratiunii firii este in anumite cazuri virtuoasa, nu importa daca este sau nu intermediata de agent.
|
Cred că obediența împotriva rațiunii/ firii nu este și nu poate fi nici într-un caz virtuoasă.
Avraam n-a ascultat împotriva rațiunii renunțând la discernământul său.
Problema era că, în perioada respectivă, nu era surprinzător ideea că Divinitatea ar putea cere sacrificii omenești.
De aceea, Avraam nu și-a dat seama că Dumnezeul său nu era asemenea zeilor inventați de mintea omenească.
Noi, creștinii, dacă am primi o astfel de "revelație" conform căreia am avea datoria de a sacrifica lui Dumnezeu o altă persoană decât pe noi înșine, atunci n-ar trebui nicidecum să ne conformăm, ci doar să ne prezentăm de urgență la balamuc! :)
De ce?
Fiindcă nouă rațiunea și conștiința ne indică în mod clar faptul că Dumnezeul iubirii NU poate pretinde, sub nici un motiv, acte de cruzime.
În vremea lui Avraam, însă, mentalitățile erau diferite, Revelația încă nu fusese împlinită în Persoana lui Hristos, ci oamenii Îl căutau pe Dumnezeu având vagi noțiuni păstrate din Revelația supranaturală primordială, din Revelația naturală și din Revelația supranaturală, dar foarte puțin, din cauza stadiului lor de nematurizare spirituală.
Dacă Dumnezeu i-ar fi cerut lui Avraam să se închine idolilor (ceea ce știa că nu este corect să facă), iar Avraam s-ar fi supus orbește, împotriva rațiunii sale, atunci mă îndoiesc că decizia sa ar mai fi constituit un exemplu pentru noi...
Cred că relatările biblice pot fi înțelese și în ținând seama de contextul istoric.
Avraam credea, probabil, că sacrificiile umane pot fi îngăduite sau chiar poruncite de Dumnezeu (idee evident profund contrară voii lui Dumnezeu!). Altfel, poate că L-ar fi întrebat pe Domnul, așa cum a acționat în cazul aflării veștii despre distrugerea Sodomei: "Doamne, Judecătorul a tot pământul va face oare nedreptate?".
Atunci când Avraam a negociat, tipic evreiește, dicizia divină asupra Sodomei, Dumnezeu nu doar că nu i-a reproșat nesupunerea, ci chiar i-a împlinit dorința, ajungând la făgăduința că, dacă în Sodoma se vor afla doar 10 drepți, pentru ei singuri toată cetatea va fi cruțată de calamitate.
Sunteți de acord cu ideea mea, sau aveți un punct de vedere diferit?