Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Mă tulbură ce scrii... E un subiect foarte important pentru mine și cred că pentru toți creștinii. Te rog să mă ajuți, când revii.
Sunt nedumerit: Oamenii înduhovniciți duc poveri care nu fac parte din crucea lor? Adică duc o cruce plus alte cruci? Sau cum?
Poate cineva să ducă mai mult decât crucea dată de Domnul fiecăruia?
Când Apostolul ne îndeamnă să ne purtăm poverile unii altora înțelegem că ne cere să ne purtăm crucile?
Oare nu, mai degrabă, face parte din chiar crucea personală să duci și neputințele altuia, după puteri? Și nu face aceasta parte din crucea ta? A ajuta pe semenul aflat la nevoie, a te jertfi într-un fel sau altul pentru el, nu înseamnă oare a-ți purta crucea ta creștinește? Înseamnă a o purta pe a lui? Concomitent cu a ta? Duci două cruci? Sau mai multe?
Această cruce e doar individuală sau este pe de o parte personală și pe de altă parte colectivă?
Cred că pot înțelege așa: crucea fiecăruia constă în purtarea, după puteri, a crucii omenității, a omenescului întreg, în care trăiești și tu și semenul/semenii de ieri de azi și de mâine. Nu în purtarea crucilor mai multor oameni, în nici un caz a tuturor oamenilor.
Hristos nu a purtat, înțeleg eu, crucile tuturor oamenilor. Ci numai Crucea Sa. Iar prin modul cum a purtat-O, Acea Unică Cruce dată doar Lui să o poarte, a deschis calea mântuirii pentru toți oamenii.
Când Simon Îl ajută pe Domnul să poarte Crucea, de remarcat că Simon nu are încă o cruce în spate. El poartă doar o cruce, mai precis o parte din povara Crucii Domnului. Crucea semenului său, Crucea Fiului Omului devine astfel crucea lui. Dar el nu are o altă cruce în plus, adăugată, însumată. Ci e doar una, una comună: Crucea mântuirii omenității.
|
Cezar, iarta-ma ca iti raspund asa de tarziu.
In mare, nelamuririle tale sunt si nelamuririle mele, tocmai de aceea si deschisesem acest topic. Stiu si eu? E greu de cuprins cu mintea...
Pe scurt, in carte era vorba despre pericolele pe care ii pasc pe oamenii asa zis imbisericiti, despre condamnarea atitudinii de autosuficienta si era un indemn spre continua autodepasire si progres duhovnicesc - asa am inteles eu, vad ca Sophia, care a citit si ea cartea si i-a facut o adevarata recenzie - lucru pentru care m-am bucurat mult - a inteles nitelus altceva.
Acum, referitor la Simon din Cirene, eu imi amintesc ca a fost silit sa duca Crucea, nu a dus-o de bunavoie. Bineinteles ca astfel a devenit si crucea Lui, dar cred ca este o diferenta intre a-si asuma propria cruce, pe care esti constrans sa o duci si de a-si asuma, intr-un exercitiu de libertate, o alta cruce. Este o diferenta de perceptie, de la cer la pamant.