[sophia]

Tocmai am terminat de citit si eu cartea mentionata de Glykys in prima postare: "Duhovnicul si Ucenicul" de Vladimir Vorobiev.

Are multe lucruri interesante si este usor de citit, nu este filozofica.
La unele lucruri trebuie sa te opresti si sa te gandesti. Poate ca nu dai dreptate autorului...
De fapt cartea se adreseaza duhovnicului, dar este bine s-o citeasca si ucenicii.
Este scrisa prin prisma preotului...

Undeva la sfarsit in fine se ajunge la ideea de baza (Roadele Ostenelilor Pastorului): ca oamenii se straduie (si preot si ucenici) pana la un anumit nivel. De acolo in sus nu se mai poate.
Cei putini care totusi vor sa ajunga mai sus ar avea nevoie de alt "insotitor", mai puternic.
Si este dat exemplul cu turistii care se urca si se urca tot mai sus, pana cand ajung la zona de profesionisti, zona mai grea, acolo unde au nevoie de insotitor profesionist si priceput pentru acele dificultati.

Pe tot parcursul cartii este urmarita ideea: cine vrea sa se mantuiasca, cine sa straduie, cine...Reiese cumva ca este totusi usor sa reusesti, sa ajungi mai sus si ca numai cine nu vrea nu poate.
Aici parerea este ca nu are dreptate. Eu cred ca nu e vorba numai de a avea vointa si de a stradui. Sigur ca este nevoie si de asta. Dar mai este nevoie de niste elemente pe care autorul nu le mentioneaza, sau nu destul.

Este vorba si de posibilitatile fiecaruia mai intai de a pricepe si simti credinta, de modul in care fiecare poate sa o traiasca. Si e vorba sa ai un preot/duhovnic care sa te ajute si cu care sa lucrezi.
Scrie in carte cate au de facut preotii si ce greutati intampina de la multe categorii de ucenici.
Cert este ca nu este usor pentru preoti. Dar sunt si prea putini si nu au formarea totusi pentru duhovnicie.
Autorul este rus, nu stiu cum este cu preotii rusi, cum sunt pregatiti profesional.
Poate ca multi oameni ar vrea sa mearga mai sus, sa afle mai mult dar le lipseste puterea si insotitorul priceput. Sa invinuiesti oamenii apriori ca nu vor sau nu se straduie suficient nu este corect.
Si pana la urma trebuie mai intai sa intelegem unde vrem sa ajungem si de ce si ce este acolo, ce cautam de fapt. Stie cineva, ne spune cineva asta? Nu prea. Poate ca se poate gasi si o metoda mai buna pentru urcus, mai adaptata fiecaruia. Una este in manastire, alta in lume.
Si de multe ori se confunda lucrurile astea si se cere laicului sa urce in zona unde numai monahul poate sa ajunga.

Se pune intrebarea undeva si nu numai acest autor o pune: oare toti oamenii, crestinii sunt chemati spre sfintenie? Depinde ce intelege acum fiecare prin aceasta sfintenie. Asa cum o inteleg eu, dupa ce am citit vieti de sfinti, as zice, ca nu. Nu toata lumea este chemata spre sfintenie, ci spre imbunatatire.
Eu cred ca Dumnezeu stie ca nu toti putem fi sfinti, caci El nune face pe toti sfinti. Doreste sa fim buni, dar...Oameni. Nu roboti, nu perfecti, nu dumnezei.

Cartea este un inceput zic eu (este si foarte subtire), dar nu aduce solutii...