[sophia]

O iau de la coada cu raspunsul.

Din toate exemplele de mai sus eu trag concluzia ca exista atat medici cat si preoti care nu stiu sa se poarte cu lumea.
Ei exista, stiu asta.
Dar nu sunt exemple pozitive pentru profesia lor.

Un medic, un preot trebuie sa fie calm si sa asculte problemele, dar trebuie si sa stie sa vindece.

Asa trebuie formati. Si trebuie sa aibe chemare sa lucreze cu oamenii, sa nu-i repeada si sa nu-i jigneasca si mai ales sa nu-i alunge.
Daca nu au rabdare, maniere si calm sa lucreze cu oamenii, atunci mai bine nu-si iau acea profesie si se duc la strung. Dar si acolo trebuie rabdare, ca nici cu fierul nu faci ce vrei tu si nu dai de pamant.

Primul medic nu stiu de ce n-a reusit cu tratamentul. Poate ca n-a nimerit diagnosticul.
Al doilea o fi invatat diagnostice si tratamente, dar nu stie sa se poarte cu pacientii. Si poate ca in cazul de fata nu a facut rau, a dat peste un om mai putin sensibil. Nici macar la armata nu este permisa aceasta atitudine fata de un om.

Oamenii isi aleg medicii si duhovnicii dupa mai multe criterii si asa cum a spus si glykys, acestia trebuie sa conlucreze si sa se potriveasca.

Pe urma nu inteleg ce legatura au finetea si bunele maniere cu credinta sau lipsa ei. Poti sa fii un om fin si manierat si cult, dar sa nu pricepi cele ale bisericii, sau invers, sa fii de la coada vacii si sa nu pricepi. Tot aia este.

Credinta nu se face cu bata, sau cu tipatul, sau datul afara din biserica.
Credinta se sadeste in om cu rabdare si gingasie si atat cat incape.
Fiecare om are limitele lui.

Eu am mai dat doua exemple in alte postari: doi oameni ai credintei. Fiecare cu multi adepti, dar foarte diferiti: parintele Cleopa era foarte dur si scutura oamenii, parintele Galeriu era un inger de om bland si fin. Nu se pot compara in nici un caz. Cata credinta credeti voi ca a avut si imprastiat unul si celalalt? Care a fost mai bun ca duhovnic?

Cum adica sa-i spui unui credincios:"atunci mai bine stai acasa!" sau "atunci du-te la directorul tau de la scoala!".
Nu stiu care a fost problema cu profesoara Violeta, dar preotul trebuie sa invete pe oameni cum trebuie sa poarte in biserica.
Sunt generatii intregi care nu stiu, pentru ca nu au primit aceasta instruire, altii care ajung mai tarziu la biserica si nu avut parte acasa de rude care sa-i invete, de exemple. Cine-l stie pe fiecare cu problemele si neputintele lui?

De aia exista preoti si duhovnici ca sa invete lumea. Si nu au alta treaba de facut decat slujbe si sa se ocupe de lume. Nimic altceva.

Fiecare om trebuie sa-si faca profesia lui asa cum trebuie si ideal ar fi sa aibe si chemare pentru ea. Dar aici este mai greu. Sunt multi care aleg profesia pe alte considerente.

Ir profesiile in care se lucreaza cu oamenii implica anumite trasaturi de caracter si temperamentale si si o pregatire psihologica.
Sunt oameni care lucreaza cu sufletul omului (preoti, profesori, medici). Inclusiv medicii de orice fel. O boala a trupului are in totdeauna si o componenta sufleteasca.
De aceea multe boli, poate majoritatea, nu se vindeca asa usor si au nevoie si de o terapie psihologica, de relaxare si alte cele.
Ar trebui ca acesti oameni care se duc spre profesii care lucreaza cu oamenii sa aiba o verificare la admitere, daca sunt buni pentru asa ceva si sa faca si un curs in cadrul facultatii.

Profesorii stiu ca fac cursuri de pedagogie si mi se pare ca si psihologie. Oare medicii fac psihologie si modul de lucrat cu pacientii?
Preotii, mai ales cei care vor sa fie si duhovncii, trebuie si ei sa aibe asa o pregatire. O fac? Nu prea cred...

Cu ceva ani in urma am avut o cunostinnta care a foast foarte bolnava si i-am fost aproape cat am putut. Mai mult nu intru in amanunt.
Cert este ca fiind in spital si mergandu-i rau, un medic mai tanar i-a trantit ceva de genul ca nu se stie cat mai are ore, zile. Cert este ca femeia a facut un soc. Stia ca este rau si se va duce, dar modul in care i s-a vorbit a socat-o. A venit preotul, a stat de vorba cu ea, am mai linistit-o si noi cei din jur si a mai durat ceva pana s-a dus la cele vesnice.
Ce folos ca medicul este bun si stie sa trateze, daca omoara pacientul socandu-l prin felul in care ii vorbeste si se poarta cu el.
Mai ales cei in faza terminala trebuie luati cu blandete.

Si sunt oameni si oameni si nu trebuie sa ne batem joc de ei: oameni care intr-o buna zi li se face rau in biserica (de nemancat, sau de boala, caldura sau de mai stiu eu), oameni care sunt bolnavi si trebuie sa bea apa, sau sa manance (bolnavi de rinichi, diabetici, etc.), oameni care au dureri si nu pot sta in picioare, sau nu pot ingenunchia.
Acestia vin la biserica si se nevoiesc si se roaga. De ce sa nu-i luam in considerare?


Revenind la mesajul initial:

1. In general o fata/femeie trebuie sa aibe in casa si fuste si rochii. Ca se poarta mult pantaloni este una, dar sa nu ai totusi si tin ute mai feminine nu prea este admisibil.
Si cand stii precis ca te duci la o manastire, atunci iti faci rost de o fusta potrivita si o bluza la fel.
Si pentru barbati este valabil cu pantalonii scurti.

2. Daca se intampla sa ajungi pe traseu la o manastire si sa vrei s-o vizitezi si nu ai tinuta potrivita, e bine ca exista ceva de imprumut la poarta. In rest nu stiu ce sa spun.

3. Tinuta de biserica in general, cand se merge regulat la slujba: este o discutie delicata. Trebuie sa te imbraci decent. Dar eu nu am intalnit preot sau lume care sa te trimita la plimbare pentru ca esti in pantalon, sau ai o bluza mai decoltata. Ar fi si pacat.
Am vazut femei care asa cum erau imbracate se purtau cuviincios in biserica si nu deranjau.
Si cele care sunt foarte stridente totusi trebuie luate de o parte si invatate (dar nu in timpul slujbei).
Credinta nu are multa legatura cu imbracamintea decat la manastire.
Credinta sta in suflet si in minte eventual.
Poti sa te imbraci foarte decent, in fuste pana la pamant si cu batic si sa nu ai credinta si invers.

La ora actuala exista o problema mare, pe care eu spun din propria-mi experienta: pentru ca majoritatea femeilor (inclusiv cele in varsta inaintata) se imbraca mai mult in pantaloni, nu prea se mai aduc fuste la vanzare, doar oarece rochii pentru ocazii speciale.
Fustele aproape ca nu mai sunt, iar cele care sunt, sunt oribile, sau numere foarte mici.
Si atunci esti obligat sa te imbraci cu ce gasesti si cu ce iti permiti sa cumperi.
Nu stiu cum este in tara. Dar n-am prea mai gasit nici acolo fuste si costume, sau nu potrivite (ca masura, material etc.).
Aici toata lumea se imbraca lejer, sport, cu pantaloni si bluze. Si in televiziune, si in politica si peste tot.
Si tinuta la firme mari, in politica la toate nivelele si banci si unde mai sunt pretentii mari este pentru femei: costum (deux-piece) pantalon (nu jeans) si sacou. Din stofe diverse.

Pe mine asta ma deranjeaza, nu-mi place. Pentru mine elegant inseamna deux piece cu fusta si sacou. Mai ales pentru femeile care nu au corp de pantalon.

Nu mai exista din pacate nici croitorese, sau ateliere de croitorie unde sa te duci sa-ti faci la comanda. Nici in tara n-am mai vazut (bine au cam disparaut meseriasii din toate domeniile).

4. O observatie mica pentru cei care se revolta ca nu sunt lasati cu sandale la serviciu (decat cu sosete).
Eu stiu asa:
- la sandale nu se poarta sosete
- sandalele sunt pentru vara si timp liber
- la serviciu femeile pot purta o sanda mai eleganta si cu ciorapi (de nylon)
- la serviciu barbatii trebuie sa poarte pantalon lung si pantof usor, cu sosete. Nu sandale, nici cu si nici fara sosete.
- la locuri de munca unde nu se pune pret pe eticheta (intr-o fabrica, intr-un atelier, ca sofer, sau mai stiu eu unde) poti sa te imbraci vara mai lejer.
Si daca seful da tonul si cere o anumita tinuta cam trebuie respectata, dar el trebuie sa fie cel care sa cunoasca primul niste reguli de buna purtare.
Daca un sef intr-o banca se imbraca el insusi cu tricou si pantaloni scurti si sandale, inseamna ca nu e bun de sef.